Cheia magică
Este bine ştiut faptul că tinerii sînt viitorul. Însă ce fel de viitor – bun sau rău – nimeni nu ştie. Desigur, este foarte uşor de afirmat acest lucru, dar, fără a acţiona, viitorul rămîne a fi doar o banală frază. Tinerii sînt speranţa către viitor, dar alta este întrebarea: ce viitor au tinerii? Cum pot să se afirme ei în societate? Întrebări la care, din păcate, realitatea de azi strîmbă din nas şi evită să dea un răspuns satisfăcător. Din păcare, în prezent, tinerii nu se gîndesc cum să se afirme, cum să elaboreze ceva nou pentru a reuşi. Din păcate, altul le este scopul: să plece cît mai curînd din ţară, pentru că, mă rog, peste hotare poţi să înveţi pentru diplomă care, da, are valoare şi, de asemenea, să găseşti un job bine plătit. Circumstanţele prezentului fac ca tinerii să nu aibă această preocupare, cum că ar trebui să facă ceva pentru ţară, deoarece nu se prea găsesc persoane care să-i îndrume, să le arate calea cea dreaptă, să-i susţină. Trăim într-o societate prea egoistă şi prea indiferentă pentru a ne gîndi la viitor, mai ales că toată legea o face banul. De ce tinerii care învaţă bine, susţin examenele excelent nu sînt apreciaţi la justa valoare pe lîngă acei care plătesc diploma şi au mai multe avantaje? De ce mulţi tineri sînt nevoiţi să înveţe pentru o specialitate şi să lucreze cu totul în altă sferă numai pentru că „acolo se plăteşte mai bine”? Pentru că asta a devenit mentalitatea tuturor. Pentru că ne-am deprins prea mult cu situaţia din ţară, cu corupţia şi pasivitatea. Pentru că nimeni nu îndrăzneşte să facă ceva nou, să dezvolte, să creeze. Din ce cauză? Pentru că nu există susţinere. Şi iată aşa se creează un cerc vicios: aceeaşi rutină, aceeaşi inerţie. Curînd va trebui să-mi aleg calea în viaţă. Ce fac, dacă vreau să devin psiholog? Dar nu, nu e „convenabil”. Şi, de fapt, aşa gîndesc majoritatea tinerilor. Sînt alte meserii, mult mai „lucrative”. Oricum, schimbări sînt. Se organizează diverse proiecte care facilitează plecarea tinerilor peste hotare, iar ei, descurcăreţi fiind, rămîn acolo şi îşi zidesc cumva o viaţă mai fericită. Cît de fericită, departe de casă, familie, nimeni nu ştie… Se mai spune că, dacă vrei să schimbi lumea, trebuie să începi prin a te schimba pe tine însuţi/însăţi. Însă noi, tinerii, şi să-mi permit să vorbesc în numele tuturor, avem nevoie de susţinere din partea celor mai mari, avem nevoie să vedem că într-adevăr contăm pentru societate şi că avem pe cine ne bizui. Vrem să vedem fapte, nu numai vorbe, vrem să ne fie cei mai mari exemple pentru a cuteza şi a avea entuziasmul de a înainta, de a crea şi a rămîne în ţară. Şanse de afirmare sînt o mulţime, dar încă au uşile închise. Aşa că haideţi să găsim împreună cheia, nu să ne întoarcem şi să plecăm fără a cerceta ce se află îndărătul uşii. Pentru că viitorul se apropie şi e plin de surprize. Ina Moroşanu, liceană la „Vasile Alecsandri”, UngheniSursa
2008-06-06 02:22:40