O zi în an toată lumea luptă împotriva malariei. Mă refer la ziua de 25 aprilie a fiecărui an, începînd cu 2008, adică exact din ziua și anul, în care am încercat această maladie pe propira-mi pele.
Era o zi cu mult soare, undeva pe plantațiile africane, unde autorul acestor rînduri își câștiga existența și libertatea financiară.
Ca și în alte tipuri de îmbolnăviri tot se începe dezdemineață, odată cu deschiderea pe rînd a ambilor ochi.
La început nu mă cunoșteam singur pe mine, dar oglinda a pus un punct gras pe dubiile mele: eram eu.
Sensibilitatea pentru cele ce mă înconjurau dintr-o dată a dispărut și toată ființa mea se concentrase asupra altui fenomen care-mi bîntuia corpul - era ceva nou și diferit de alte intoxicații, infecții, oboseală fizică or stress.
NOTĂ:după tratament am încercat să analizez tot procesul parcurgerii bolii, pentru a compara simptomele și toate simțirile mele cu materialele informative de prin interneturi.Nu am reușit nimic —cînd sîngele-ți este papat și remodelat minuțios de plazmoizi și alți componenți nocivi, ilegal pătrunși în adincurile corpului, la minimum distanță de suflet, sentimentul de explorator al noilor experiențe de viață moare subit și este înlocuit de alt sentiment care-ți șoptește insistent: weei, asta tre de oprit urgent, dacă n-o oprești - e torba!Totul se schimbă împrejurul tău în doar cîteva minute: dispar sunetele, nu mai auzi vocile nenorociților care nu s-au trezit încă, nu mai apreciezi glumele celor sănătoși. Constatarea că ești bolnav vine singur de la sine. Pe alocuri eram gata să jur că și soarele pe cer dispăruse, lăsînd doar căldura sa, dar s-au găsit indivizi care mi-au reproșat și de acolo înainte am decis că totul se petrece doar cu mine, m-am izolat dureros de realitate pentru a gusta din cadoul lăsat grijuliu în sîngele meu de un țînțar. Probabil asta a fost cartea lui de vizită...
Am suferit de cîteva ori deja de malarie, dar niciodată n-am reușit să observ periodicitatea acceselor de febră și restul fenomenelor care o acompaniază. Am avut parte doar de un dezastru incontinuu, conștiința era preocupată ușor de unele incomodități, cum ar fi gîndirea clară și concentrarea asupra mișcărilor făcute. Chestia e că aceste proprietăți dispar pentru un timp, în locul lor rămâine o durere în tot corpul, aer inhalat devine tot mai puțin, friguri nu am simțit, doar transpiram centnere de apă, în ajun acumulată.
Rămas-am singur, culcat la pat. Realitatea s-a deformat simțitor, creînd demoni în jur. Unul din ei l-am descoperit recent: era sunetul alarmei unui telefon mobil, care-mi suna în zilele acelea, înteresîndu-se de starea mea. Acum, de fiecare dată ascultînd acele alarme, mă apucă ușureeel fiorii, amintindu-mi de acele clipe de neuitat.
Spre seară binevoitorii mei colegi au adus unicul termometru accesibil în raza de 60 km pentru a-mi măsura temperatura: toate mergeau spre torbă. A venit asistentul medicului de campus și mi-a împuns în zona cu mult țesut muscular (ăsta nu era capul :) ) una, or două injechții, după care s-a transformat într-un piton și lunecînd pe podeaua camerei mele, a dispărut de pe orizont.
Pentru a doua zi a fost stabilită o călătorie lungă spre cel mai apropiat centru de urgență internațional SOS, unde medicii din diferite țări cu ajutorul seringelor și tabletelor scot demonii din corpurile nu demult sănătoase. Venise și rîndul meu.
Călătoria n-a durat nici 3 ore, la destin am ajuns ud de transpirație, motiv pentru a fi întrebat de medicul de serviciu ”what is this, wăi?” La retorica lui nu am reacționat, numai i-am întins brațul pentru a-mi sparge vena. Aici, medicul tot în piton s-a transformat și ocolind scaunele cu miscări ondulatorii, a duspărut nuș-unde cu proba de sînge colectată. A apărut nu zăbavă pentru a-mi declara: - Congratulations, sunteți pentru o săptămâină oaspetele nostru, You are welcome!
Fragment din decizia mediculuiApucasem cel mai popular brand de malarie din ultmul deceniu - malaria tropicală. Febrele durează scurt timp, se încep unele complicații și foarte des se termină tragic pentru suferinzi.Este indicată pentru persoanele cu mari datorii, există mai multe probabilități de a scăpa de ele.
Odată ajuns la spital, m-am relaxat momentan, încredințindu-mi destinul în mâinile oamenilor în halate albe, cu pixuri în buzunarul de la piept.
Nu a urmat nimic vesel în continuare: culcat, somn mult, picurătoare, tablete cu hinină, probe (2 ori pe zi) de sînge. Rutină, nu alceva! Ah da - și mîncare în abundență, plus mult lichid - pentru e restabili nivelul lui în corp.
La perioada dată am avut norocul ca sîngele să-mi fie luat din venă -înainte de aceasta sîngele era colectat din nas :)
Și încă, udeva de prin 2006 medicii au reînceput din nou a trata malaria cu hinină, se spune că cîteva decenii la rînd o tratau cu alte preparate, dar tradiționala hinină s-a dovedit a fi mai efectivă.
Apropos, pe continentul african tonicul Schweppes conține hinină, lucru marcat pe eticheta lui.
În prima zi am dormit 16 de ore, lucru ce m-a incomodat imens: mi-am imaginat cum persoane străine priveau la mine dormind, nici odată nu m-am văzut dormind.
După aceasta mi-am schimbat stilul de viață de spital: aveam la dispoziție un TV cu Al Jazeera + alte canale pur africane și laptopul, plin cu internet. Și iaca-șa pe durata unor 5 zile... Chin, vă spun eu!
Următoarele epoci de spital cu malarie au fost aproape identice, diferite au fost numai locațiile.
După tratament urmează 2-3 zile de recuperare acasă, iar în urmare - se poate de continuat activitatea profesională.
Și iată aici apar alte probleme: probabil fiind încă sub efectul medicamentelor pe parcursul primelor zile mă simțeam suficient de bine, dar peste cîteva zile au apărut din nou dureri în tot corpul, mai ales în zona abdominală. Sîngele nu-i pur încă și conștiința devine din nou neclară, apar pierderi de memorie, lucru care te pune în gardă, deoarece poți face multe erori. Aceste dereglări de fiecare dată durau vreo lună și dispăreau treptat. Dramatic a fost prima dată, cînd nu eram convins că urmările v-or dispărea.
Tradițional se consideră că muma malariei este Africa, Indonezia, India și alte țări calde și exotice, dar nu-i întocmai așa: păsările migratoare și țânțarii pot aduce malaria chiar la prispa casei părintești, iar aici ea se numește boala frigurilor, din care cauză nu putem știe că asta e malarie pură și adevărată.
Spre exemplu, în rîurile Rusiei malaria se întîlnește în zone situate mai la nord de Moscova, faceți concluzii.
Aici am să las lumea să lupte cu dârzenie împotriva malariei, eu lupt cu malaria mea.
Vouă nu vă doresc să cunoașteți pe propria pele efectele ei.
Unica bucurie care-mi încălzește firea este aceea, că totuși niciodată medicii nu mi-au colectat sînge din nas.
Să-mi fiți sănătoși!