.
Te prinde iar noaptea cu buricele pe pătrățelele alea de plastic. Iar te prinde, tot așa ca ieri, pentru că azi a mai apărut încă una – încă o perspectivă. Te fugărește printre toate și toți, te înnebunește și te face să fii mereu în afara ariei de acoperire pentru cei care într-adevăr contează. Mai are năravul de a se și clona, ca să te încurce și mai mult. Se vrea aproape – lângă tine și nici nu are de gând să te lase din gheare, mai ales dacă chiar tu te lași cuprins de ele.
Devii ușor obsedat și poftit de dânsa și adăpându-te cu ea, uiți de celelalte care stau deoparte, care te vor, pe care le vrei, însă datorită ei rămâi cu ochelari de cal, văzând o frumoasa bomboană de la vârful undiței, pe care chiar tu ți-ai pus-o.
E surprinzător cum reușește – ea nu are nici sâni, nici coapse apetisante, nici linii de vioară, te are doar pe tine în orice poziție - și ai putea să o pui în ungher – ai putea – dar o vrei și o lași să te aibă.
O lași pentru că acum îți trebuie și nici nu realizezi cum te înghite. O lași, pentru că nu te-ai întrebat ce urmează. Știi că o să îți aducă ceva beneficii și o să îți dea experiența de care ai nevoie pentru a fi un recunoscut profesionist, dar oare, o să fii recunoscut și drept om?
Pentru că întrebarea a fost pusă, rolurile trebuie schimbate. Nu te mai lași ademenit de multe, ci doar de una. Începi să alergi dimineața ca să fii în formă pentru tine, reușind să aranjezi lucrurile în cap mai ușor, iar prietenii și bucățelele rămase din viața ta de om, revin la locul lor, alături de tine. Tot ce trebuie să faci e să te înarmezi cu puțină răbdare și clei, pentru a lipi cana din care partajai ceaiul sau cafeaua la o vorbă bună.
Și totuși – ce urmează? Asta o decizi tu, pentru că ești Executivul propriei vieți.
