Noi suntem ceea ce vrem să fim, zilnic ne ,,vindem” societăţii.
Afirmăm sub diferite identităţi: cetăţeni, colegi de serviciu, parteneri de afaceri, fraţi-surori …etc. Nu avem o idee fixă despre cine suntem, pentru că cu persoane diferite, ne comportăm diferit.
Recent am fost la o şedinţă la ,,Clubul Oratorilor”, unde am avut ocazia să-l cunosc pe domnul Octavian Ţîcu. În calitate de speaker, dumnealui ne-a ,,pus” faţă-n faţă cu adevărul istoric şi cu valorile naţionale pe care ni le stabilim individual. Iată ce am conchis şi ce am extras din discursul său….Savuraţi cu plăcere!
La început se adresează o întrebare simplă (aparent simplă):,,Cine sunt eu?”
La această întrebare, domnul Octavian Ţîcu şi-a enumerat identităţile:
-român
-european
-istoric
-sportiv, de 7 ori campion mondial la box
- ex-ministru de tineret şi sport 2009-2013
-profesor, şef de catedră la ULIM
-liberal
Cu aceste identităţi se identifică la moment. Înţelege că a fost un norocos în viaţă pentru că şi-a putut înţelege şi afirma provenienţa…cu puţin umor, începe o răsfoire prin pînza amintirilor.
Născut în 1971, perioada sovietică-Prima identitate:octombrel-la şcoală.
,,Cravata era un simbol important”, afirmă el. Chiar şi desenele animate ,,Ceburashka i cracadil Ghena” făceau parte din politizarea sovietică.
În clasa 8-9, a trecut deja la cea de-a doua identitate:,,Comsomolist- ideea de erou”.
Domnul Octavian cu umor şi-a amintit şi un cîntec:,,…căci suntem fraţi pe veci…cu tadjîci şi cu uzbeci”
Cu indignare îşi aminteşte despre politica autoritară în care a crescut, afirmînd că:,,RSSM făcea parte din marea familie sovietică”, familie în care dumnealui nu prea se încadra. Mereu avea contradicţii cu ceea ce îi spuneau la şcoală şi ceea ce percepea el însuşi. Şi anume acum a înţeles idiolagia pe care le-o implantau la şcoală. Pentru că astăzi omul sovietic apare ca un robot. De ce avea nevoie atunci?
,,Papă, cacă, circ”, spune domnul Ţîcu. El îi desemnează ca:
-persoane impasibile la schimbări
-uşor de condus
-întotdeauna cu complex
Două lucruri l-au determinat să nu devină un ,,om sovietic”. Şi anume faptul că a crescut cu poveştile bunicii, care la 14 ani a trăit în România, şi care prin povestirile sale despre ,,rochia de mireasă” sau alte mărunţişuri fascinante pentru dumnealui pe atunci, l-au marcat să vadă ,,naţiunea română” cu alţi ochi.
Al doilea a fost un eveniment care l-a delimitat să nu mai accepte ,,să se supună cu capul plecat condiţiilor sovietice” a fost deportarea bunicului său în 1949.
Identitate care e privită, oarecum cu sarcasm de către dumnealui este identitatea ,,HOMO MOLDOVANUS”. Moldovean in tot sensul cuvîntului, care poate avea să ,,vorghească maldavineşti”, şi să ramînă cu concepţiile sovietice pantruns chiar şi peste ani.
,,Puteam să rămîn un homo-moldovanus, dacă trăiam cu bunelul de pe tată care era un anti-român”, a precizat domnul Octavian.
După 1991(proclamarea independenţei) în viaţa sa s-au produs 2 schimbări, ,,s-a metamorfozat”, după cu afirmă dumnealui:
homo moldovanus -a devenit român
homo sovieticus- a devenit european
La întrebarea ce are sre prioritate sportul sau intetectul, domnul Octavian a răspuns:
,,Modus vivendi sau Modul de a fi al meu a însemnat să investesc în ambele domenii:sport şi intelect, m-am dezvoltat organic!”
,,Deseori, aplicam intelectul pe ringul de box, şi mă întorceam fără vreo vînătaie, iar prietenii mă rîdeau, cică în faţa adversarului eu ziceam:,,hai eu îţi dau un pumn, iar tu n-ai dreptul să mă bsţi înapoi…”, astfel boxul m-a ajutat să înving frica de a fi învins!”, mai adaugă dumnealui,rîzînd.
La final, a încheait xu un îndemn şi o concluzie pentru tinerii participanţi:
,,Nu căutaţi fericirea în alte părţi, dezvolaţi-vă cît să aduceţi bucurii existenţiale şi materiale. Fiţi deschişi provocărilor”
Nu ştiu cum vă simţiţi, după cele expuse mai sus, dar pentru mine un lucru e cert, am întîlnit un om deosebit, unicul care îmbină sportul şi intelectul, un om care motivează, inspiră şi visează. Visează pentru că speră, speră pentru că trăieşte!
Filed under: Fără categorie
