Stau şi mă gândesc, de multe ori, la noi – poporul dintre Prut şi Nistru, basarabenii, moldovenii, „ruşii” cum ne numesc fraţii de peste Prut, „mamalâjnâie maldavane” cum ne poreclează ruşii (atât cei din „sfânta” Rusie, cât şi cei autohtoni)… La noi românii… Cine suntem? Ce vrem de la viaţa dată de Domnul prea Sfânt? Ce avem?… Aş continua şirul întrebărilor, dar nu vreau să fac o mare filosofie la identitatea şi calităţile noastre, ci mai degrabă să-mi expun pe foaie (deşi e electronică) gîndurile mele… Sutem poporul ce ne-am dezbinat şi ne-am împărţit în cei filoromâni şi filoruşi, rusofobi şi românofobi şi, în sfârşit, statalişti şi unionişti. Dar, să nu uităm şi de cea mai mare categorie de oameni din acest spaţiu – Indiferenţii! Despre aceştea va şi merge vorba, căci în cazul celor dezbinaţi şi aşa este clar cine sunt şi ce vor. Indiferenţii este cea mai mare categorie din basarabeni şi care, de fapt, determină soarta întregului spaţiu românesc la est de Prut. Deci, indiferenţii reprezintă întregul popor şi, astfel, aceştea întruchipează toţi basarabenii. Şi, totuşi, cine suntem noi basarabenii? Aş folosi toate cuvintele dure pe care le foloseşte, de obicei, marele basarabean Paul Goma în operele sale şi toate înjurăturile din lume pentru a ne caracteriza. Dar…conştiinţa mea şi puţina cultură de învăţăcel (student) pe care o posed nu-mi permite să o fac. Am să folosesc doar cuvinte dure, pentru a înlătura orice iluzie la calităţile moldovenilor (românilor). Suntem nemernici caracterizaţi prin ură, invidie, dorinţa de a strangula pentru orice bănuţ murdar de glod, dorinţa de a trăi în lux, dar nu a munci, ci ,mai degrabă prin vinderea trupului şi sufletului… A rămas din noi doar o bucată de carne, ce se putrifică de toată îndobitocirea şi de care nici şacalii nu se vor apropia… Stau şi mă gândesc… Da… comunismului i-a reuşit să ne îndobitocească şi ne-a orbit defenitiv. Eforturile „marelui proletar” Lenin şi al tătucului Stalin combinate cu cele a politicienilor autohtoni (să nu zic comunişti, căci pot fi chiar numit „duşman al poporului” ca şi bunicii noştri) şi a pseudoistoricilor au facut din basarabeni creaturi aidoma amibiilor şi a paramecilor, lipsiţi de conştiinţă. Nu vrea să-mi reamintesc de toate evenimentele prin care noi am trecut, ci doar cel privind Independenţa de la 27 august 1991. Unirea era atât de aproape, dar vai… conjunctura internaţională şi situaţia tensionată din cadrul fostei republici nu ne-au permis să o realizăm. Şi ne-am împăcat cu gândul că aşa-i soarta moldoveanului. Pe lîngă acestea toate valorile naţionale româneşti, de care am început să ne bucurăm, au început să fie atacate de pseudovalorile unui moldovenism defăimător, începînd cu agrarienii şi terminînd cu comuniştii – burghezi a lui Voronin. Stau şi mă gândesc… Oare are actualitate scrierile lui Dimitrie Cantemir referitor la calităţile moldovenilor? Am să i-au doar ospitalitatea noastră şi am să afirm că, în mica mea experienţă de operator de interviuri în domeniul marketingului şi al sociologiei, n-am avut de a face de multe ori cu o asemenea comoară. Pe lînga cazurile ce le pot număra pe degete (probabil trei sau patru), nimeni nu l-a chemat pe bietul străin în casă să se ferească de gerul aprig sau seceta istovitoare, să-i propună o cană de apă sau o vorbă bună… Stau şi mă gândesc… Ce avem noi? Tîrfe pe la toate colţurile, hoţi la drumul larg, aventurieri, intelectuali pe care Ion Vătămanu i-a numit “ţărani cu diplome sovietice”, vagabonzi, sărăcie, incultură şi… Stau şi mă gîndesc… Îmi pare rău că sunt basarabean şi în concepţia determinismului geopolitic sunt mereu legat de acest pământ al trădării şi al preacurvirei… Îmi pare rău că m-am născut sovietic, trăiesc ca basarabean român şi voi muri ca “moldovan”…Dar, totuşi, sunt Basarabean şi mă mândresc! Stau şi mă gândesc…Basarabia, lupta continuă?   P.S. Înainte de a face comentarii, aduceţivă aminte de troleibus, maxitaxi, piaţă, la serviciu, universitate şi de mulţi oameni din această ambianţă…