Mă plimbam prin Central Park, New York și mă gândeam cu regret la cearta pe care am avut-o cu ea mai devreme. De ce ne-am certat? Totul mergea perfect. Ea a făcut ceai negru, cu lămâie. Ce s-a întâmplat? Apoi m-am întrebat cum pula am ajuns eu de la Botanica în New York? Dude, easy on the drugs, mi-a șoptit un trecător. Și-o făcut? l-am întrebat eu. Zic, ai o țigară? Toate chioscurile îs închise, chiar și Palmira e închisă, mi-a răspuns trecătorul. Ce caut eu aici? Trebuie să merg la ea, să-i spun că-mi pare rău, că vreau să fiu cu ea. Mi-a luat 3 minute să ajung în curtea ei, lângă secția de pașapoarte. Am intrat în scară, liftul nu funcționa, am urcat scările până la etajul 14, apoi am coborât 5 etaje, deoarece casa avea doar 9. Am sunat la ușa ei. Nimic. Poate nu-i acasă? Poate a plecat undeva? Mai sun de 19 ori la ușă. Nimic. Aud muzică cântând în apartamentul ei. E acasă. Am început să sun și să bat în ușă, concomitent. Iese o vecină. Ce pizda mă-tii tot faci atâta gălăgie?! Acuș sun la poliție! mi s-a adresat vecina. Îmi cer scuze pentru deranj, doamnă. Dar încerc să dau de fata care locuiește în acest apartament. Ea s-a uitat straniu la mine, câteva secunde, s-a dat dea rostogolul pe jos, s-a ridicat, după care mi-a zis: Tu ești sănătos la cap? În apartamentul acesta nu mai trăiește nimeni de vreo 4 ani. A trăit cândva o fată, iar cu 4 ani în urmă a fost găsită moartă de către un instalator de la ЖЭК. Ai confundat apartamentul. Poate e cu un etaj mai jos? Tăcere. Eu mă uit lung la vecină și simt de parcă nu pot scoate niciun cuvânt. Sunt mai mult ca sigur că acesta este apartamentul ei. E la ultimul etaj, n-are cum să fie mai jos. Într-un final reușesc să scot câteva cuvinte și-i spun vecinei că acesta e apartamentul, n-are cum să fie altul. Vecina, uitându-se la mine ca la un psih, a intrat încet în apartamentul său și a încuiat ușa. Trebuie să fie înăuntru, trebuie s-o văd, trebuie să intru. Am început să apăs nebunește butonul soneriei și să bat în ușă. Voi sparge ușa. Mi-am luat elan și m-am izbit violent de ușă. Aceasta avea doar un lacăt, care a cedat și ușa s-a deschis. Am intrat în apartament și am început s-o caut. Apartamentul arăta dezastruos, de parcă nu mai trăise nimeni în el de multă vreme. Peste tot praf, pânză de păiangen și, pe alocuri, tapete dezlipite parțial ce atârnau de pe perete. M-au trecut fiorii. Vecina a avut dreptate. Cum e posibil așa ceva? Am petrecut timpul cu ea azi, aici, am băut ceai și ne-am simțit minunat. Ce cretin sunt că am pornit cearta aia idioată. Ce s-a întâmplat? E o halucinație dea mea, sigur. Ultimul locatar al acestui apartament a murit cu 4 ani în urmă. Cred că fac abuz de droguri, ar trebui să iau o pauză de la ele. Am mers la bucătărie. Pe masă stăteau 2 căni cu ceai, băute pe jumătate, din care încă ieșeau aburi.




„Ce pizda mă-tii tot faci atâta gălăgie?! Acuș sun la poliție!”
                                                                 
                                                                                 - Vecina -

-
-
--
-
-
---
output_HIzRYG.gif