Sunt un antipatriot convins. Şi un antioccidental la fel de convins. Numai că de aici să nu deduceţi cumva să sunt mort după lumea arabă sau tot felul de comunităţi tradiţionale, cu valorile lor înălţătoare. Da, urăsc statul şi societatea în care m-am născut şi care-mi condiţionează normalitatea de atracţia sexuală pentru sexul opus. Nu-mi sunt mai simpatici nici americanii umflaţi şi autosuficienţi, cu lecţiile lor emfatice de democraţie pe care le impun întregii lumi cu tancurile şi bombardierele lor performante, cu filmele lor de propagandă patriotică infectă şi care, în realitate, violează anal, nazal şi oral prizonierii de război. Fuck you Adam, Pavel, Jana D’Arc, Piotr Veliky, Ştefan cel Mare şi Sfânt! Îmi bag picioarele în învăţăturile sfinte şi înţelepte de milenii. Urăsc spaţiul public reprezentat de piaţă, indiferent că-i Piaţa Marii Adunări Naţionale, Piaţa Centrală, Piaţa Proştilor şi a Nătărăilor Habotnici. E locul în care se adună mediocrităţile patriotice bine intenţionate, comuniştii bigoţi, moldoveniştii buzaţi, rromânii neepilaţi etc. Unde să mă ascund de toţi dinozaurii patrioţi şi bine intenţionaţi, care vor să mă înjuge la căruţa lor plină de bune intenţii. Nici azilul politic sau psihiatric nu mă mai scapă. Doar dacă reuşesc să ajung pe Lună sau pe Marte. Ştie cineva cum să mă târăsc până acolo?