Moldova- plaiul mioritic, glia care ne alină dorul, doinele care ne mîngîie amintirile din copilărie. Perioada cînd eram ,,lipsiți” de griji, cînd zburam spre idealuri și cruda realitate nu ne spulbera visele. Dar ce facem astăzi cînd ajunși maturi trebuie să luptăm ca niște ,,pasări în colivii” pentru existență și aici apare dilema ce facem rămînem stăpîni în țară cu niște salarii mizerabile sau devenim ,,robi” peste hotare???
În situație similară se află Viorel Burlacu- compozitorul lui Iurie Sadovnic, artistul care se luptă cu sărăcia și locuiește într-o cameră de cămin de 14 metri pătrați împreună cu soția și cei 4 copii, dintre care unul este adoptat.
,,Absolut toate căile duc spre ieșirea dein țară, dar eu mai am parinți în viață” ne povestește artistul cu lacrimi în ochi.Pe lîngă toate predă muzica la Academie de Artă cu un salariu de doar 1200lei.
Iată cum și-a descris durerea, el în scrisoarea publicată pe pagina sa de facebook:
,,Republica Moldova. Familie. Patru copiii (trei biologici şi unul înfiat). Casa – o garsonieră cu o odaie de aproape 14 m2, etajul 3, fostul cămin AMTAP. Lucrez ca un nebun aproape 20 ore din 24 – ca abea să plătim cheltuielile cotidiene. Soţia la fel. În mod normal e nevoie de un spaţiu locativ decent în care ar încăpea o familie din 6 persoane. Pentru aceasta ar fi necesar cel puţin 3 odăi. Un apartament cu 3 odăi costă începând cu 50.000 euro. Am umblat pe la majoritatea instituţiilor responsabile şi competente în această privinţă – şi nu în ultimul rând, şi nu o singură dată – la primărie. “Dnu demnitar, nu doresc nimic gratis, muncesc şi restitui, plătesc aşa cum se cuvine – doar că nu imediat – pentrucă – în ciuda faptului că lucrez într-o sută de locuri – nu pot strânge 50 000 euro pentru cel mai simplu apartament…” Răspuns: “Totul va fi bine… O să vă ajutăm… ştim că vă e greu… ştim că sunteţi persoană publică… o să ne străduim… Dumnezeu să vă ajute… etc.etc…” Copiii cresc: 17, 12, 10 şi 7 ani. Sunt lucruri care trebuiesc azi – mâine, ele nu au rost. Ni s-au propus o groază de bănci cu credite care au picat din start din cauza că suma venitului familiei e substanţial mai mică în raport cu condiţiile pentru credit. Ce concluzie poţi trage reieşind din cele descrise mai sus şi mai ales din cele “nedescrise”? Stat – cetăţean – familie – artist – consacrare. Ni se oferă condiţii extra de a pleca de aici – deci, “…nu e nevoie de voi… avem alte priorităţi… şi în general, nu există resurse…” – a spus demnitarul de stat şi a urcat în automobilul care valorează cât o casă ce lipseşte unei familii, şi e însoţit demnitarul de alte câteva maşini, care valorează cât… şi merg la birouri care valorează cât… şi seara merg la cină care valorează cât… cât valorăm noi??? Cât valorăm noi??? Paradoxuri…” http://www.jurnaltv.md/ro/news/viorel-burlacu-inca-mai-lupta-cu-saracia-7865721/ Nu pot să-mi exprim starea de șoc în care mă aflu, cînd lacrimile mi se rostogolesc pe obraji și nu le pot opri,cînd ochii blînzi ai acestui om îmi străpung inima de durere. Primăria dă numai promisiuni deșarte fără sorț de izbîndă, încă o demostrare a ineficienței statului. Și de aici cînd te gîndești că familii ca ai lui sunt sute poate chiar mii in Moldova, iar cînd privesc în jur și văd ,,tabloul îngrozitor”, al societății noastre mi se face ,,părul măciucă”. Ce ne facem rămănem ,,stăpîni” la noi în țară sau ,,robi” peste hotare??? Dacă toți cei talentați pleacă cu ce se alege plaiul nostru mioritic, cine va mai fredona doinele???? E trist, e foarte trist…..totul va rămîne pustiu, iar aripile visării nu se vor mai răsfrînge niciodată toate, fiind țintuite de ,,picioarele de plumb” ale crudei realității!….Filed under: Fără categorie
