M-am născut ortodox, într-o ţară ortodoxă, fapt cu care mă mândresc nespus. Dar în ultimul timp mă neliniştesc din ce în ce mai mult manifestările tot mai insistente şi mai agresive ale tot felul de sectanţi, botezaţi cu multă viclenie „evanghelişti”, „creştini” etc., care intră cu propaganda lor vicleană de eretici în spaţiul ortodox, încercând să îl corupă. Spre deosebire de sectanţi, un ortodox nu va bate niciodată la porţile oamenilor în timp ce aceştia se relaxează după o săptămână de muncă încordată, încercând să le bage pe gât tot felul de cărţi „sfinte”. Un adevărat ortodox este pudic şi nu ameninţă pe nimeni cu flăcările iadului dacă nu merge duminica la biserică. El îşi satisface cu multă discreţie necesităţile spirituale, aprinzând în zilele de slujbă câte o lumânare întru pomenirea celor morţi sau pentru sănătatea celor în viaţă, fără a ieşi în piaţă, strigându-şi discursurile sectante delirante, pline de ură la adresa „necredincioşilor”, adică a ortodocşilor. Sunt consternat şi tot mai lipsit de apărare în faţa cruciadei acestor pseudocreştini, care erodează modul nostru de viaţă, constituit pe parcurs de milenii, care ne dispreţuiesc tradiţiile, pe Fecioara Maria şi Sfânta Cruce. Cred că am stat destul cu mâinile în sân permiţându-le să se extindă ca o pecingine pe trupul ţării, strâmtorând tot mai mult Biserica Neamului. Fac apel către stat, către toţi enoriaşii ortodocşi să întreprindă acţiuni energice în vederea stopării acestui flagel, acestor oameni care ne pervertesc tradiţiile, tineretul, copiii. Fără îndoială, se impune interzicerea tuturor sectanţilor, a activităţii lor nocive, de subminare a valorilor eterne a societăţii noastre şi a Ortodoxiei, care este adevărata credinţă. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Pahomie Agărbiceanu