Nu-mi plac porumbeii. Sunt nişte căcăcioşi graşi, cu pretenţii de graţie. Căcăcioşi urbani. Şi profitori, cerşetori, oportunişti - inapţi a respecta integritatea proprietăţii private, inaptidudine pe care, în rest, numai orăşeanul român o mai dovedeşte. Zilnic. Au păsările de la cine învăţa, deci. Doar faptul că porumbeii arată ceva mai bine (mai convenţional) decât şobolanii şi întorc înspre noi, pe rând, ochişorii aceia roşii, de insomniaci beţivi, ne împiedică să ne dăm seama că suntem victimele unei invazii generalizate.

Gânguresc, uguiesc romantic şi se-nfoaie în pene, se fut chiar şi în extra sezon. De bine îndopaţi ce sunt, instinctul amoros li s-a exacerbat. Şi se cacă. Ah, această deşertare continuă a preaplinului măruntaielor urbane prin curul acela spasmodic, suprasolicitat! Street Delivery. Nevinovatul porumbel al p...ăcii.

În superstiţia lor neînvinsă, credincioşii români, adulatori ai moaştelor, hrănesc cu sfinţenie porumbeii, dar îşi urăsc tenace semenii, îşi desconsideră vecinii şi le-o arată, în principal, aruncând gunoiul pe geam, pe proprietatea "nimănui". Aşa cum, tot pe geam, de la o distanţă sigură, hrănesc haitele de câini pripăşite pe lângă blocuri cu resturile cinelor slinoase. În speranţa (certă a) iertării rapide a păcatelor. Dumnezeul lor imaginar putând fi cumpărat, bineînţeles, şi atras într-o atitudine indulgentă, cu asemenea fapte caritabile - adevărat negoţ cu instanţele cereşti.

Sunt alte păsări, liber întreprinzătoare, certate cu statul degeaba, mai discrete, mai demne de a fi ocrotite. Păsări rare, cu trupuri minuscule, păsări care cântă frumos când se află în rut, nu pun la cale concursuri de defecare stradală. Probabil că porumbeii le bat, le alungă, când nu le iau hrana de la gură.

Pe de altă parte, ce putem aştepta de la un neam care crede şi acum că dacă într-o zi calcă în căcat ar fi bine să joace, cât e proaspăt, la loto, că va avea noroc...

De ce nu am iubi noi porumbeii, aceste inepuizabile love birds, când numai ei pe lumea asta ne tratează pe toţi fără părtinire, eliberându-şi fără discriminare excrementele pastelate, purtătoare de noroc, în capetele noastre smerite, pe umerii noştri plecaţi!