Firar dracu de cuvînt Cînd pămîntul e aproape, Nu sînt demon și nici sfînt, Dar așa au să mă-ngroape ! Arctica esimplă vară Lîngă fapta lor prea rece, Cum mi-o calcă și mi-o cară! În năduf au să mi-o-nece ! Tu, acela ars pe spate, Uită ce nu știi și taci ! Nu mai căuta dreptate Şi mai mult ai să le placi ! Te usuci acum ca grîul Şi te scuturi pe ţărînă ! Rupe-acum de lacrimi rîul ! Strînge-aproapele de mîină ! Amintește-ţi de credinţă ! Din cuvînt fă sabie ! Să scăpăm de umilinţă ! Să scăpăm de scabie ! Cine știe ce preţ are Şi cît ccostă libertatea ? Să privească-n depărtare ! Va găsi oare dreptatea ? Nu, căci marea ne-au luat-o, Dar la fundul ei tăcută, Doarme legea ce ne-au dat-o Prin slogane, de o brută, Ce a semănat durere Peste omul nostru rar ! Şi acuma el ne piere, Dar aceia n-au habar… Suportăm un secol încă Veninoșii colţi de fiară ?! Să ne facă mai adîncă Rana grea în astă ţară !!!