Iată,  am revenit, de data aceasta nu am o temă anumită de discuție sau de reflectare, ci doar un pic de meditare despre ceva plăcut pentru ochii mei. Ieri după ședință (CLL) mergeam eu pe bd. Dacia, mă îndreptam spre casă din centru (de la sediu) și pe o bancă de pe mica alee, stătea o pereche. Cu toate că pe toate băncile de pe alee erau doar perechi, aceasta mi-a atras mai mult atenția. tumblr_m8h12sJmqo1rawsn6o1_1280.jpg<3Deci dmnișoara explica ceva, vorbea destul de entuziasmată și destul de rapid, însă baiatul se observa că nu atrage atenția la ceea ce ea lui îi vorbește, ba din contra el doar o admira rezemîndu-și capul pe palmă, îi admira ochii care se mișcau rapid, buzele care la fel nu se opreau, clipirile ochilor, vocea, entuziasmul... În acel moment el era cel mai fericit, deoarece el știa ca o are alături, că o are alături anume pe dînsa. Din păcate nu am auzit ce ei vorbeau, eram cu căștile în urechi, dar și mergeam grăbit.
După părerea mea, orice băiat normal ar da orice pentru așa momente și pentru așa fete J
P.S. Văzînd acest moment mi-am amintit de niște clipe plăcute descrise în postarea ”Îmi place...”, dar a fost ce a fost, acum au rămas doar amintiri, care din fericire sunt doar plăcute!
P.S.S. Iată așa un romantism a dat în mine în plină sesiune de examene ^_^ :D
(un pic am exagerat cu unele descrieri, dar nu-i pe asta ;) )
Cu mult drag, al vostru Andrei Arîcu ;)




Andrew&Andrew's