Credeam un timp că noi Moldovenii suferim din indiferenţă, dar  indiferenţa e mai mult caracteristică  celor fericiţi şi împliniţi; noua nu ne este bine, deci n-avem de unde să fim indiferenţi… Stiţi ce cred??! Suntem laşi, suferim de frică, o frică aproape patologică. Ne temem s-ă dormim cu uşa deschisă, să mîncăm  prea mult sau să mîncăm prea puţin. Ne împrietenim cu frică şi ne despărţim din frică, ne este teamă să  vorbim deschis, să spunem adevărul, că dacă nu vom fi înţeleşi?!!  Retrăim  ca nu cumva să aibă cineva mai mult decît noi, frica de tot şi de toate… probabil am şi înebunit de atîta frică. Suntem betonaţi  pînă la  gît în frică şi prejudecăţi, nu mai avem putere de a riposta şi  nici nu mai putem vorbi.. Care drept la exprimare, prin frica din vinele noastre ne-am lezat de el, nu e vina celor care toarnă beton… e vina noastră că îl lăsăm să se întărească, transformîndu-ne în statuete. Suferim amarnic de laşitatae, nu învinuesc pe nimeni, încep de la mine! Ne temem  de revoluţie, că ar putea să ne mănînce Ciorile de vii, stăm speriaţi prin vizuini şi aşteptăm cu fascinaţie sfîrşitul lumii! Probabil  ne este teamă să suferim, să pierdem, să murim… Caut de ceva timp leac pentru frica… şi am  găsit trei motive ca să nu ne fie frică: Stop Frica: Suferinţa ne este garantată prin legea existenţei; Cît nu fugi de ea, tot peste ea dai. Deci n-avem decît să căutăm fericirea în miezul acestei suferinţi! Stop Teama: În veaţă nu ai nimic de pierdut şi nimic de cîştigat, pentru că tot ce îţi aparţine, e clipa prezentului. în rest toate vin şi se duc! Doar cel care nu are ce pierde nu simte frică şi el e cel mai puternic! Stop laşitate: Trăieşte împăcat cu tine însăţi ca să fii liniştit, ca să poţi muri liniştit, trăieşte fiecare clipă  de parcă nu ai fi auzit niciodată cuvîntul “moarte”. Puneţi-vă întrebarea, de ce vă este frică şi găsiţi solutii, ca să fiţi curajoşi şi puternici!