AFCN = (Administraţia Fondului Cultural Naţional) Motive: 1. Lipsa de transparenţă: în pofida legilor care reglementează accesul cetăţeanului la datele privind felul în care sînt cheltuiţi banii publici, AFCN refuză să se supună acestor legi. (Nu vor să facă publice notele celor din comisie pentru fiecare proiect, refuză să comunice datele imediat după încheierea lucrărilor acestei comisii, ba mai mult, între încheierea lucrărilor comisiei şi comunicarea datelor trec cîte două săptămîni – în care se întîmplă ce? Nu au făcut publice, decît pentru un public restrîns, datele privind proiectele editoriale finanţate în anul 2007. Explicaţia e simplă – vezi punctul 2.) 2. Criterii aplicate dubios: proiectele selectate de referenţi şi comisiile alese de AFCN nu au nicio legătură cu criteriile valorii culturale a proiectelor propuse, aşa că duc cu gîndul la finanţări comandate politic. (Pe siteul AFCN ni se dau date referitoare la proiectele editoriale aprobate în anul 2006 (!). Explicaţia e destul de simplă: ar fi ruşinos pentru ei să publice, printre multe altele, punctajul pe care l-a obţinut pe anul 2007 o fiţuică total nereprezentativă cultural – „Bucureştiul cultural”, care nu ar fi avut cum să cîştige niciunul dintre criteriile majore („reprezentativitate culturală”, „impact internaţional” – vezi titlul, „promovarea literaturii tinere” – fiţuica e contestată de majoritatea autorilor tineri semnificativi, începînd cu Dumitru Crudu şi Marius Ianuş). Ei bine, oricît de incredibil ar părea, această foaie semiculturală, servind mai mult, potrivit aceloraşi autori tineri, unor interese de manipulare, a cîştigat la una dintre sesiunile din 2007… 99 din 100 de puncte.) 3. Comisii alese fără discernămînt: majoritatea celor care participă în comisiile care selectează proiectele AFCN nu au nicio legătură cu cîmpul editorial de azi din România. (Niciun critic literar cunoscut, dintre cei care au pînă în 50 de ani, nu a făcut vreodată parte din aceste comisii…) 4. Incompetenţă culturală: persoanele care fac parte din conducerea AFCN nu au nicio urmă de competenţă culturală. (În România sînt destui filologi, scriitori, critici, istorici cunoscuţi care au absolvit şi facultăţi practice – Drept sau ASE – aşa că înlocuirea lor nu ar fi o problemă.) 5. Incompetenţă profesională: întîrzierile de peste 30 de zile la fiecare sesiune de finanţare înseamnă, pe lîngă o bătaie de joc uriaşă pe seama banului public, stress, nervi şi chiar pierderi financiare pentru candidaţi. Redacţia Revistei „Stare de urgenţă” Bucureşti – Chişinău 28 mai 2008 Marius Ianuş @ Mai 28, 2008