Îmi spune cineva de ce toţi politicienii, botezaţi şi coloraţi diferit, au un singur scop – să mă fraierească, pardon să mă fericească? Toţi ca unul încearcă să mă convingă că urmăresc un singur scop – binele şi prosperitatea mea personală. Chiar aşa! Nimeni nu-şi doreşte altceva, lucruri mai simple, mai pământeşti. Fericirea mea personală este pe buzele tutulor. Ea este scopul suprem, iar partidele politice – doar mijlocul ingrat prin care acesta va fi materializat. Îmi amintesc (sper că amintirile mele nu vor fi nocive, adică antidemocratice) cum cu 4 ani în urmă, la fostul meu loc de muncă s-a schimbat administraţia. Noul director şi-a adus cu sine o nouă echipă (cam toţi membrii ei - rude şi prieteni) pe care ni i-a prezentat nouă, angajaţilor vechi, demodaţi şi depăşiţi, ca pe nişte somităţi în domeniu care vor revoluţiona tot ce ating, care vor europeniza ţara, ducând-o pe înălţimi nebănuite. Pentru a-i înlătura pe cei neconvenabili, a fost aplicată o strategie simplă. O parte din vechii angajaţi au fost pur şi simplu concediaţi, iar celorlalţi, care puteau să pună probleme sau aveau spete, le-a fost redus salariul până la un nivel care nu asigura supravieţuirea. În cele din urmă, şi aceştia s-au lăsat bătuţi şi au plecat în lumea largă. Zilele acestea am avut parte de un deja-vu. În organizaţia în care activez s-a schimbat administraţia. La postul de director a fost numit un om de-al lui Chirtoacă (deja simt remuşcări, am impresia că trădez idealurile democraţiei având dubii vizavi de primarul liberal şi intenţiile lui pro democratice şi europene). Imediat, la întreprindere a fost organizat un audit. Într-adevăr, vechea administraţie a comis numeroase încălcări ale legislaţiei, stabilindu-şi salarii fabuloase. Numai că noua administraţie a lui Chirtoacă, în dorinţa de a se debarasa de toţi angajaţii, întreprinde acţiuni care frizează absurdul. Salariul meu de 1500 de lei (sub o 100 de euro), în viziunea lor, este exagerat de mare. Astfel, ieri s-a apropiat de mine contabilul organizaţiei, care mi-a spus că luna aceasta o să primesc doar salariul de funcţie, care, la rândul său, ar putea fi diminuat din varii motive. Deci, salariul meu de 1500 lei se va reduce până la 500 de lei (cam 30-35 de euro). Dar cel mai distractiv a fost când ni s-a comunicat că, de fapt, salariul tuturor angajaţilor a fost nejustificat de mare şi că urmează să scriem explicaţii în acest sens. Bineînţeles că n-am stat mult pe gânduri. Am luat CV-ul şi am început să-l aplic oriunde, numai să obţin un salariu care mi-ar ajunge pentru supravieţuire. Dar, ca să nu uit, voi preciza că deputaţii municipali au avut grijă să-şi stabilească salarii grase. Pentru o singură zi de şedinţă, aceştia primesc 400 de lei. Totuşi, majoritatea lor au rămas nemulţumiţi, frustraţi că nu au reuşit să-şi ridice salariile până la nivelul celor pe care le primesc parlamentarii. În schimb, acum cred că şi-au cucerit dreptul să spună că se sacrifică pentru binele poporului şi că activează practic neremuneraţi. Dar hai să nu mai cobim şi să recunoaştem că acum priorităţile sunt altele. Mai întâi trebuie să ne democratizăm şi să ne integrăm în Europa, eventual şi în NATO. Iar cei care vor reuşi să supravieţuiască şi nu vor muri de foame vor aprecia la justa valoare sacrificiile şi politica înţeleaptă a celor care au ştiut să pună mai presus de toate interesele ţării şi ale urmaşilor urmaşilor lor…