De-atîtea ori am ezitat
Să facem înc-un pas,
Definitiv, dezacordat
De ură sau impas
Cîtă magie am distrus
Prin cifre şi formule
Şi azi mai ţinem capul sus
Fiind încă-n celule.
Ni-s umbre goale şi-adăpost
Credinţele păgîne,
Şi-n toate căutăm vreun rost,
Trăind printre ruine.
Fărîmiţăm şi nimicim,
Nu mai privim în jur,
Uitat-am cum e să iubim
Nemotivat şi pur.
Şi unde pleacă toate, zău,
Necontenit spre vale?
Creştin urît sau sfînt ateu,
Mai cauţi o salvare?
Prin margini mute şi-adîncimi,
Prin ploaie cu noroi,
Prin cîntători din mărăcini,
Ascunsă e în noi.
Tagged: celule, ezitare, modus vivendi, nemotivat
