Dulce mamă , lacrimă a vieţii mele ,
Ştiu că foarte rar ţi-am spus ce eşti pentru mine , însă acum ,voi încerca să-ţi destăinuiesc toate lucrurile, care aşteaptă să fie rostite .Atunci cînd eşti departe , un dor nespus de chinuitor îmi apasă inima , însă amintirile , împletite de noi , încă le mai pastrez într-o cameră
a inimii . După o răscoală a sentimentelor , am găsit în sufletul meu o cutie ce poartă titlul “Mama” şi ştii ce sunt ascunse acolo ? Clipele desenate de noi ! Mi-e dor de părul tău de mătase . Mi-e dor sa fiu pierdută în galaxia ochilor tăi negri , pistruiaţi cu cerculeţe de fericire.Acum , mîinele tale mlădioase şi fine nu-mi ating obrajii scăldaţi în lacrimi . Iubirea ta pentru mine te-a obligat să pleci în străinătate . M-ai lăsat înfăşurată într-un dor nebun . În mintea mea , se strecură mereu faţa ta cea luminoasă . Amintirile pun umbre din cînd în cînd în sufletul meu . În sîngele meu , clocotesc mii de speranţe .
Ştiu că niciodată nu voi putea să scot din tine chinurile străinătăţii . Eşti o lume neexplorată , un izvor infinit de întelepciune ,din care imi potolesc setea . Parfumul tău de dulce mamă îmi inundă tot corpul . Tu eşti un drotar care îmi repară speranţele şi visele mele . Eşti sesizabilă la nivel inexplicabil . Aidoma unei zîne , vii în fiecare seară în visele mele . Depărtarea îmi arde amintirile . Eu le adun ca vreascurile şi le unesc , presărînd peste ele lacrimi şi nostalgii . Eşti Alter Ego – un om de încredere . Regenerarea speranţelor mă fac mai puternică , dar dorul este chinuitor ca întîlnirile noastre să fie dureros de dulci . Vreau să te văd cît mai curînd , să fiu martorul zîmbetelor tale .Mă înec într-o frică cînd îmi amintesc că suferi pentru mine , pentru un viitor mai bun , iar străinătatea mă face să te preţuiesc mai mult . Numele tău este foarte lipicios inimii . Eşti Luceafărul ce-mi luminează calea cea bună.
Vreau să ştii că ai adus în lume un om care te iubeşte necondiţionat . Sărut – mîna , mama mea ! Mulţumesc pentru lumina ta puternică care mi-a luminat viaţa ! Iartă-mă pentru toate rănile provocate de mine , care ţi-au erodat inima şi au lăsat gropi imense !
Rodul dragostei tale , Cătălina .
Filed under: Reflectări Tagged: lacrimi, lume
