Azi, pe la amiază, în timp ce intram pe uşa unei case de stat unde am ambiţia de a face ceva, o doamnă mai în etate mă întreabă, probabil ştiind mai multe despre mine:
- Nu ştiţi ce mai fac politicienii pe acolo, pe la conferinţele de presă?
- Nu, nu ştiu. De ce ar trebui să ştiu?
- Cum nu ştiţi? Soarta ţării se face acolo!
- Nu, i-am răspuns scurt, soarta ţării o facem aici, eu, Dvs, prin ceea ce facem.
Nu ştiu dacă a înţeles ce am vrut să-i spun, vreau să cred că da.
***
Iar celor de pe la conferinţele de presă, care cred că fac soarta ţării – le-o spun deschis – sunteţi nişte locuri goale!
I-o spun D-lui Filat, care trebuia să aibă îngândurarea de azi la început. Trebuia s-o aibă la acel “inception”, când punea bazele înverzirii în toată ţara, crezând că sunt dumnezei. Trebuia s-o aibă cînd i-am spus acum 2-3 luni că totul este putred în ţara asta. Îi trebuia această îngândurare în acea zi de 13, când a dat foc la casa pe care noi, eu, tu, Mici, o construim cu mare grijă, uitându-mă în fiecare zi în ochii picilor mei care nu se află în Elveţii. O construim noi, nişte oameni, acolo, care în fiecare zi rup stereotpuri şi ortodoxism social, ca să ajungem cu toţii la ceva bun.
D-lui Plahotniuc, căruia pot tot să-i spun că să răspunzi cu bomba atomică în a 40-a zi, unui rătăcit copleşit de sentimente - nu este o demonstrare de putere, dar una de nimicnicie.
D-lui Ghimpu, căruia am a-i spune pe scurt – locul fosilelor nesimţite este la muzeu.
***
Acum, în final, un mesaj special celor care întradevăr construiesc, celor care nu se cred dumnezei în înverzire, celor care nu azuresc şi celor care nu aiuresc – voi să construiţi liniştiţi! Fiindcă faceţi ceea ce trebuie să faceţi – un nou mâine, începând de azi.
Fiindcă cei care azi “decid soarta ţării” nu sunt altceva decât o ploaie de vară, care ridică ceva colb fără ca să ajungă la rădăcini şi dispar peste câteva minute ale istoriei.
�����!