“Ţara asta a uitat de noi”. Aşa se numeşte spectacolul, bazat pe fapte reale, prezentat la data de 06 aprilie 2013, de trupa teatrului Satiricus din Capitală. Acesta a fost dedicat aniversării a 20 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova şi celor căzuţi în războiul de pe Nistru din 1992.
Regizorul Constantin Cheianu prezintă evenimentele tragice din 1992 prin prisma omului de teatru.Spectatorii dar şi actorii au rămas impresionaţi de viziunea artistică a lui Cheianu.
”Acum este atât de verificat tot şi pus la punct, mi-am făcut o impresie extraordinară, în teatrul ăsta se lucrează serios”, a spus actorul Sandu Cupcea.
”Spectatorul de astăzi trebuie să ştie ce s-a întâmplat în ’92, în rest demnitatea naţională, care, la paragraful care lipseşte cu părere de rău, acest spectacol vine să ajute să ne căutăm identitatea şi demnitatea naţională”,a explicat directorul artistic al Teatrul Satiricus, Sandu Grecu.
Unul dintre participanţii la războiul din 1992 s-a arătat profund impresionat de prestaţia actorilor.”Emoţiile sigur erau, că erau şi retrăirile aproape sută la sută, uneori ca şi în perioada din ’92. Şi îţi mai aduceai aminte şi de băieţii, camarazii care i-ai avut. Astăzi deja 20 de ani, ei nu mai sunt”, își amintește Igor Mitreanu, actor, participant la războiul din 1992.
Am vizionat si eu acest spectacol…..care mi-a lasat o rana adinca in suflet. El abordează o temă deosebit de dureroasă pentru locuitorii Republicii Moldova, care au trăit aievea tragicele momente ale conflictului militar de la Nistru, din anul 1992. Acest război a developat ca o foaie de turnesol mizeria guvernanţilor noştri strânşi în chingi şi hărţuiţi de păpuşarii lor de la Moscova. Am văzut trădarea unor aşa-zişi lideri politici, dar şi eroismul, de care au dat dovadă eroii neamului, apărători ai vetrelor străbune. Spectacolul include scene ce cuprind pagini emoţionante din cadrul luptei şi sacrificiului unor combatanţi, umilinţele la care au fost supuşi de către autorităţi în situaţia lor de veterani de război, oameni vulnerabili, rămaşi mai toţi fără căpătâi, dar şi sfânta revoltă a acestor eroi, care, prin unire şi mobilizare exemplară, au ştiut cum să reziste împotriva regimului inuman.
Desi au trecut deja 20 de ani, drama societatii ramine actuala si pina in prezent. Daca inainte oamenii nu puteau sa vorbeasca, fiind deportati sau omoriti. Acum este o situatie similara numai ca acum oamenii ,,n-au cu cine vorbi’’. Toti se fac ca nu aud cind de fapt stiu totul. Aceasta pledoarie a memoriei ne trezeste constiinta la viata sa stim ca avem o istorie pe care nu trebuie sa o uitam. Deci dragi cetateni nu uitati sa vorbiti despre istoria fara de care am fi niste ,,saminte golase ‘’ pierdute in vint, vorbiti despre ce a fost si este chiar daca adevarul doare e mai bine o realitate cruda decit o primisiune desarta !!!
