Stiti unde se opreste timpul sa se mai hodineasca un pic? Intr-o dumbrava de maslini, credeti-ma. Ca am fost si eu acolo :)Se facea intr-o zi insorita de primavara, dar coapta ca una de vara.O dumbrava abia zarita, se inalta pe o colina, sprijinita de o clopotnita singuratica. Cind atingeam frunzele catifelate ale unui maslin pitic, am simti linistea stranie de acolo, debitata in valuri dulci.Liniste. Un biziit de giza neastimparata. Liniste. Un fosnet de frunze agitate. Liniste. Un sunet de clopot atins de vint. Liniste… Iar eu, asezata pe o piatra fierbine, atingeam cu privirea florile de mac aprinse in iarba pirjolita.Priveam de la inaltimea dumbravii cimitirul alb incrustat in poalele colinei, scaldat in razele vii ale zilei si ma gindeam : "uite aici, in linistea asta valuroasa, as vrea sa mor…Sau… poate ca ar trebui sa trec mai des pe aici? Sa incerc sa fac din timp un aliat … :) "