Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose Aeroportul Internațional Chișinău, pentru că tot facebookul trebuie să știe unde ești și pe cine taguiești.

Eu, uneori, când grăiesc, mă opresc brusc din grăit și mă gândesc. Pe urmă iar grăiesc. Iaca amu eu mă voi opri din grăit pentru că vreau să mă gândesc la ceva.

(după 2 minute cu ebala închisă)

El a atins-o ușor pe burtă, a mângâiat-o, apoi a mișcat mâna în sus, încet și sigur. A ajuns la sâni și a efectuat, gentil, înconjorul lor cu degetul cel mic, la fel cum Gagarin a efectuat înconjorul Pământului, fără să știe ce face, iar după asta a ieșit afară și a început să strige la taximetristul de lângă bloc „Și pula chiar n-ai windows 7 pe disc?” Taximetristul l-a privit nedumerit, a pornit motorul mașinii și a adormit cu capul pe volan. Peste  un metru, taxiul a oprit în bamperul X5-ului lui Tarantino. Tarantino a coborât din X5 și a dispărut într-o direcție necunoscută, lăsând urme de cocaină pe jos. Taman în momentul cela a început să se audă, tot mai tare, un sunet emis de către un elicopter ce se apropia de locul unde avea loc acțiunea. Din elicopteri a fost coborâtă o scară făcută din frânghie, fix ca în filmu Zahvat 2, cu Steven Segal. Atunci, din padiezd, a ieșit iute ca vântul un cetățean îmbrăcat de la Calea Basarabiei și a început să urce pe scara elicopterului. În timp ce el urca, elicopterul s-a siebit de la locul acțiunii, cu cetățean cu tot. OH MY GOD! strigau uimiți cetățenii de pe la balcoane, ACELA JE ÎI CVENTIN TARANTINO! Nu ș' dă-l în pulă, a spus administratorul blocului, care n-avea idee cine-i Tarantino. Eu taman treceam pe acolo, da n-am înțeles care-i pricolu, pentru că eram sub umbrelă halucinogenă. Și iaca un polițist s-a doebit de mine, cerându-mi o țigară. Eu am trecut în regimul „streom”. I-am dat o țigară și am vrut să mă siebesc, dar domnul polițist o zis că vrea să-mi arate ceva. A scos o poză cu Gonzo și m-a întrebat dacă nu cumva l-am văzut pe acest cetățean. I-am zis că nu, iar domnul polițist mi-a zis că cetățeanul din poză a sustras un sac cubinskii din sectorul de poliție și a dispărut într-o direcție cunoscută de mulți, dar nu de menți. Da cui îi ghine amu? l-am întrebat eu pe domnul polițist și am mers într-o parte să-l sun pe Gonzo.
În alt dvor, am văzut niște gopneci cum îl băteau cu picioarele pe un cetățean. Eu m-am apropiat să le dau gopnecilor tot pachetul cu țigări, ca să nu iau pesdeală, dar ei s-au uitat la mine și au fugit speriați. De atunci, în lumea interlopă, mi se spune Spaima Gopnecilor. Am dat să-l ajut pe cetățeanul ce stătea la pământ, plin de sânge, dar când colo, acela era Tarantino. Eu îl ajut să se ridice da el strigă deodată Blea, ni-o venit o idee pesdoasă pentru scenariu la următoriu meu film. Și exact în acel moment, foarte s'nihuia, pe lângă noi a trecut un tip gol-goluț, fără gram de ață pe el, mergând pe jos și ducând o bicicletă de ghidon (ruli). Era Vlad Plahotniuc. El mergea încet și se uita lung doar într-un punct fix din fața sa. Tarantino a privit la mâna lui stângă de pe ghidonul bicicletei și a zis, șoptind, Asta-i mâna lui Plahotniuc.

Iar ca titlul postării să nu fie cu totul și cu totul nevtemu, o domniță pe nume Margareta a visat cum face dragoste cu o domniță pe nume Penelopa.