Duminica asta am participat la un offline cu Mihai Ghimpu. Recunosc, interesat fiind de acestă discuție, am aplicat, și, am fost acceptat să particip. Offline-ul s-a petrecut la restaurantul “Popasul Dacilor”, frumos local, merită să precizez.
Dar dacă localul a fost frumos și plăcintele erau calde, atunci discuția nu era tocmai caldă iar replicile au fost de-a dreptul reci. Mihai Ghimpu, dar și bloggerii, pe alocuri, au adresat sau replicat întrebări incomode și răspunsuri destul de jignitoare.
Erau unii care străduiau pentru o discuție constructivă, lucru care, din păcate, n-a reușit. Astfel, cam peste o oră și jumătate discuția a degenerat total. Nu prea știu ce să cred, ori Mihai Ghimpu nu știe ce-i ăla offline, ori noi, bloggerii, nu știm ce e aia discuție.
Eu, sau, mai bine spus, cetățeanul și micul bloggeraș din mine a adresat o întrebare: “Domnule Mihai Ghimpu, la momentul de față, ce credeți că împiedică mai mult integrarea în Uniunea Europeană?, situația politică sau problema Transnistriei” Acesta a răspuns simplu: “Mintea Moldovanului”, după care timp de cam 15 minute a încercat să expliciteze un fel de răspuns, dar nu a fost unul tocmai clar.
Nu doresc să am o poziție asupra micilor neplăceri care s-au petrecut la offline, rău e că domnul Mihai Ghimpu nu a atras bloggerii de partea sa, ci, din contră, i-a mobilizat un pic împotriva propriei identități politice.
Personal am înțeles că Mihai Ghimpu e o persoană impulsivă, dar care iubește sinceritatea, după spusele lui. După trei ore de offline și după câteva incidente neplăcute blogger-Mihai Ghimpu, Mihai Ghimpu-blogger totuși am găsit puterea de a forma o concluzie: “E dificil să ai o părere, căci poți fi pus cu lejeritate în buzunarul unui ins politic”
Totuși, chiar dacă discuția nu a fost chiar productivă, iar replicile, nu tocmai discrete, o concluzie ar fi putut să și-o schițeze fiecare, indiferent de valorile politice posedate. A fost totuși un offline interesant, primul offline cu un politician pentru mine, și nu aș refuza să particip la altele, pentru că așa se mai dau cărțile puțin pe față, iar asta ajută, nu știu cum, pentru a avea o părere sau o poziție.
