Măgarii şi Zevs
Unui măgar i s-au fost supărat de greutate şi-şi urîse şi viaţa de muncă grea şi de bătaie ce păţiia.
Ci mersă la alţi măgari şi să sfătuiră de trimisă la Dia, dumnezeul elinilor, rugîndu-l să-i mai slăbească din greutate şi dintr-atîta nevoie. Iar alt boz, un fecior al lui Zevs, vru să le arate ce pohtesc ei, care lucru nu poate să fie nicidecum. Şi le zisă că, de vor putea face acel lucru, ei vor scăpa de robie şi din nevoile ce pătimesc. Şi le porunci, cînd să vor pişa, de vor face baltă mare, să curgă ca un pîrău, atuncea zicea că să vor mîntui din robie.
Pentru aceea, şi pînă astăzi, unde sînt măgari mulţi la un loc şi începe unul a să pişa, iar ceialalţi, văzîndu-l, pornesc şi ei a să pişa.
Tălcul
Cum că dacă iaste să paţă neştine vreo greutate sau vreo nevoie, nu poate afla mîngîiare, nici într-un chip, pînă nu le pătimeşte toate.