"Si d'aventure je me marie, je n'aurai jamais d'enfants, lui dis-je. Les enfants et la littérature sont incompatibles."
Nu din snobism citesc Llosa, Mătuşa Julia şi condeierul (La tante Julia et le scribouillard, éd. Gallimard), în franceză, ci din foarte pământeana pricină că Liiceanu o vinde prea scump.
Unde mai pui că editorul a ştampilat pe toate copertele lui Llosa (tradus în română) inscripţia Premiul Nobel pentru literatură, fără a menţiona anul, lăsând să se înţeleagă, spre hrana semidocţilor, în scopuri de marketing "deştept", bazat pe o bucureşteană, deci pardonabilă & "minoră", ambiguitate, că baş pentru cartea pe care o ţii în mână peruanul a primit Nobelul - asta cu condiţia să nu credem că: ba pentru toate cărţile!
Mai bine dau banii aceia pe un abonament de un an la Institut Français. Şi suport cu stoicism larma copiilor aduşi cu arcanul de părinţi la lecţii de franceză.