Alcoolism. Țara care m-a născut, dar în care mi-ar fi greu să revin, mă surprinde… din ce în ce mai neplăcut. Suntem iarăși fruntașii Europei la ridicat pahare cu tărie. Un top rușinos ne pune acolo, iar eu îl cred. Cred că totul începe în familie, unde copiilor li se toarnă pahare de vin și vodcă să se întărească. Micuții merg la școală, iar aici găsesc un mediu propice pentru a pune în aplicare abilitățile dobândite acasă. Cel puțin un părinte este plecat la muncă în afară, învățătorii sunt prost plătiți și nepăsători, iar satul, raionul, întreaga Moldovă are alte probleme decât salvarea copilului, care la 15 ani este aproape de ceea ce numim: alcoolism. În continuare, viața puiului de om este pecetluită. Alcoolul nu-l face mai deștept, nici mai frumos, nici mai bogat. În cel mai bun caz pleacă și el după părintele/părinții săi. Dacă are și mai mult noroc, reușește să scape în Italia, Portugalia, Spania de “patima suptului”, cum zice Creangă. Am văzut mulți moldoveni distruși de băutură. Femei care nu au nimic frumos în ele din cauza oceanului de alcool consumat de-a lungul vieții. Bărbați cu demnitatea și respectul înecate în această otravă sunt demni de milă. Bătrânii ajung să fie aruncați în stradă de licoarea ce le-a luat mințile. În Moldova alcoolul este peste tot și ne distruge țara. Din păcate, nimeni nu vrea să vadă asta. Dimpotrivă, glumim, ne distrăm pe seama beției și ne supărăm când alții ne arată cu degetul pe bună dreptate. Degeaba ne dăm de ceasul morții și susținem că nu avem cum să bem atâta alcool. Ba da, avem cum, în cea mai săracă țară din Europa nu se găsesc bani pentru cărți, pentru drumuri, pentru spitale, însă se găsesc cu duiumul pentru băutură.

-

Copii abuzați. Am văzut astăzi o știre la PRO TV Chișinău și am rămas interzis. Șocul, care a trecut repede, a lăsat loc furiei. Este groaznic, teribil ce se întâmplă cu copii noștri, frați moldoveni. Un tată își bate copilul. Îl bate este puțin spus, îl snopește în bătăi, îl acoperă de vânătăi sau, cum spune micuțul, este apucat de gât, ridicat în sus și “bătut ca un iepure”. Nici regizorii de la Hollywood nu ar fi în stare să inventeze o scenă mai crudă. Permiteți-mi să vă supun la un test: închideți ochii și închipuiți-vă că sunteți iar copii. Vă aflați în pat. Dormiți. E noapte. Ușa se deschide cu zgomot, iar în casă intră cel căruia îi spuneți tată. Vă apucă de gât, vă ridică din pat și vă lovește cu sălbăticie. V-ați putut imagina? Cum vă simțiți? Ei bine, nu e totul. După această scenă nocturnă, demnă de Hitchcock, băiețelul despre care vorbeam mai sus ajunge în spital. Medicii îl pun pe picioare, iar statul îl trimite frumușel din nou în brațele tatălui sadic! Minunată țară avem! Nu vreau să vorbesc de faptul că mama copilului își apără soțul și nu dă doi bani pe suferința micuțului. Nici despre faptul că instituțiile statului i-au întors spatele bietului omuleț. Vreau să merg direct la sursa răului, la ministrul Buliga, căreia ar trebui să i se retragă dreptul de a fi numită femeie și mamă. Cum poți să te scuzi că legea nu-ți permite să iei un copil din mâinile unei brute? Legea nu o faci chiar tu, Buligo? De ce nu schimbi cadrul legal, dacă știi că este nedrept? De ce, drăcia dracului, nu faci ceva pentru copiii abuzați și doar clămpănești din gură ca o moară stricată? De ce te plătește statul? Să ridici din umeri și să spui că legea nu e bună? Asta o poate face și ultimul bețiv din Moldova fără bani.

-

Să presupunem însă prin absurd că legea nu este bună și nici nu poate fi schimbată. Totuși, oare cum te lasă sufletul tău de nimic să nu intervii în acest caz? Nici nu trebuie să-ți obosești picioarele ministeriale ca să te cari până acolo, este suficient să suni și să ceri o monitorizare mai eficientă a situației. În plus, pune-l, dracului, pe polițistul din sat să meargă la așa-numitul tată, să-i dea vreo două, nouă, zece, o sută de pumni sub coaste, iar la final să-i explice clar, dacă ridică un pic vocea la băiat, vizita o să se repete. Moldovenii care abuzează un copil sunt fricoși. Crede-mă, copilul va avea o copilărie fără bătăi. Apropo, nu înțeleg, cum de nu există un singură bărbat în satul acela, un fiu demn al neamului care să-i îndrepte măselele brutei? Sunt împotriva violenței, dar în acest caz aș face o excepție chiar eu. De fapt, de ce mă mir? Moldovenii cred că este normal să-ți bați copilul. Oare are rost să spun că din punct de vedere psihologic este contraindicat să ridici vocea la micuț, darămite să-l lovești? Cred că mi-aș răci gura de pomană cu argumente științifice. Poate de aceea suntem un popor ce nu știm să ne exprimăm coerent, nu reușim să scăpăm de corupție, glod și ajungem niște frustrați bețivi pe la 30 de ani. Pentru că am fost abuzați în copilărie, iar noi, la rândul nostru, ne batem copiii. Cineva doar cu palma, cineva cu pumnul. Din punctul meu de vedere atât primii, cât și cei din urmă sunt criminali!