Nu contenesc să mă mir de înțelepciunea lui Donici. E atât de actual, chiar și în vremurile noastre, de parcă mai ieri a scris aceste fabule. Se vede că poporul în acele vremuri se confrunta cu aceleași probleme.
E de mirare că în programul școlar copiii învață doar 2-3 fabule de Donici, greierul și furnica, racul broasca și o știucă, și musca la arat.
http://ro.wikisource.org/wiki/Vulpea_%C8%99i_bursucul
— Da dincotro și unde
Alergi tu așa iute?
Bursucul întâlnind pe vulpe-au întrebat.
— Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat,
Sunt, iată, surghiunită!
Tu știi că eu am fost în slujbă rânduită
La o găinărie.
Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am lăsat,
Și sănătatea mi-am stricat;
Dar tot eu am căzut în groaznică urgie,
Pe niște pâri nedovedite,
Precum că luam mite.
Tu singur martor ești, în adevăr să spui:
De m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui?
— Nu, dragă cumătră; dar când ne întâlneam
Eu cam ades vedeam:
Că tu pe botișor
Aveai și pufușor.
Se-ntâmplă și la noi de vezi
Cum altul, având loc, așa se tânguiește,
Încât îți vine mai să-l crezi
Că abia din leafă se hrănește.
Dar astăzi butcă, mâine cai,
De unde oare-i vin? Și când ar vrea să stai
Să-i faci curată socoteală
Pentru venit și cheltuială,
N-ai zice ca bursucul că are pufușor
Pe botișor?
