"Viaţa – un joc. Stupid. Interesant. Fericit. Trist. Inutil. Enervant. Unde poţi să pierzi,dar şi să cîştigi bătăliile,războiul. Unii cred că dacă au cîştigat o bătălie,au cîştigat şi războiul. Proşti. Pentru că războiul deabea se începe. Război pe viaţă şi pe moarte. Război plin de lacrimi de sînge. Crezi că dacă mi-ai pus beţe în roate odată,ai cîştigat? Stai bine. Imediat ce mă ridic,te fac să îţi înghiţi beţele. Şi chiar mai multe decît ai crezut. Am să te atac,atunci cînd mai puţin o să te aştepţi. Tot ce este…este ceea ce nu este. Puţini or’ să înţeleagă. Pentru că mulţi cred că dacă în puf s-au născut , în puf or’ să moară. Greşesc. Viaţa ia întorsături. Cînd crezi că apele s-au liniştit,începe să plouă cu găleata. Te închizi în tine şi nu vezi nici o mînă de ajutor.   Nu încerca să înţelegi. Curiozitatea uneori poate ucide sufletul,dar lasă rana deschisă,unde pune sare. Şi fiecare urmă de inocenţă dispare,oricît de multe ar fi în creier. Şi crezi că printr-o sticlă îţi vei vedea durerea? Crezi greşit. Ceea ce vezi nu este real. Nu e nici un sfîrşit fericit. Aşa că ieşi afară şi joacă mai departe. Te uiţi pe fereastră şi vezi umbre. Nu te afectează. Dar nu ştii că aceste umbre îţi sorb energia şi buna dispoziţie. Te lasă o creatură goală. Fără inimă. Şi nici nu te strădui să lupţi împotriva acestora.Indiferenţă. Şi chiar dacă visezi,eşti încuiat între patru pereţi ,pe care nu poţi să-i distrugi. Eu pot. I-am şi distrus. Ştiu cine sunt,ce pot,ce vreau. Pe cînd tu..Tu nici nu îţi dai seama că ai trăit degeaba. Nu ai făcut nimic important pentru nimeni. Nimeni nu are nevoie de tine. Pentru că eşti un Nimeni. Cavalerul Roşu..Se luptă cu cel Alb..Însă acel Roşu e isteţ. Joacă murdar. Pe cînd acel Alb îşi varsă toate puterile. Tu de partea cui eşti? Sau nici nu-ţi dai seama cine sunt? Îmi pare rău dacă nu ştii.."
Sunt oameni care m-au umilit,ultimul timp si nici macar nu si-au dat seama ca o sa ma rasbun...o sa ma rasbun atita timp pina ce acel cineva nu va pieri de viu in fata mea,ma enervat foarte tare si nici macar nu isi da SEAMA ca o va primi cu mlt mai dureros,crede ca sunt fata si nu o sa pot sa-i fac ceva din cauza careia o sa se simte el rau...Greseste!Si cel mai captivant era ca cindva eram prieteni,cunoscuti,colegi de scoala....dar nu chiar pina-n tratit ca sa aiba dreptul sa birfeasca despre mine...Credea ca o sa uit,sau am sal iert?Nici gind,daca merge vorba de rasbunare, Rasbunare sa fie!Ias da cu mare ferecire o palma n' bot!Dar nu prea vreau ca mai am sa invat cu el in scoala multi ani inainte...Dar ca o sai para rau...va asigur,chiar si stiu ce o sai fac!Sa nu credeti ca vorbesc acum asa din cauza ca sunt enervata sau inca ceva, deloc,nu sunt enervata,eu uit greu si niciodata nu iert!Nu iert si tin minte totul!
Despre viata,
Sam<3