Moldova, în accepţiunea unora, se termină în momentul în care ai părăsit Chişinăul. Pentru alţii Moldova este până în comunele din jurul capitalei: Grătieşti, Stăuceni, dar nu mai departe Cricova sau Vadul lui Vodă. Ce depăşeşte această graniţă nu mai e Moldova. E altceva. E o ţară a nimănui, un tărâm despre care nimeni nu vrea să ştie nimic. Dar harta nu a fost anulată, dragi bloggeri, jurnalişti, politicieni, funcţionari, preşedinte, premier. Moldova înseamnă ceva mai mult decât o amărâtă de capitală. Citeam naivităţile unei prezentatoare de emisiuni politice de la o televiziune din Chişinău, să nu-i pomenim numele, care descoperise cu surprindere că oamenii de la sate, unde fusese recent, erau la curent cu ce se întâmplă în Chişinău. Nu-i aşa că este o adevărată descoperire să realizezi că Moldova nu se rezumă la Chişinău, stimabilă prezentatoriţă?
-
Oricât de mult ne oripilează mizeria în care se cufundă aşa-numitul oraş Chişinău, oricât de tare ne arătăm sictiriţi de “rutierele” jegoase, trebuie să ştiţi, dragilor, că mizeria, jegul din provincie este de o mie de ori mai mare. Culmea, acest sătuc, Chişinăul, pare o adevărată oază de curăţenie, cultură şi civilizaţie pe lângă evul mediu din afara lui. Poate de aceea unii preferă să nu ştie decât Chişinăul şi împrejurimile lui. Preferă să îşi bage capul ca struţul… în mizeria mai puţin mizeră a capitalei, iar de provincie nu vor să audă. Săptămâna aceasta, însă, provincia s-a făcut auzită. A uimit o Moldovă întreagă, a se înţelege Chişinăul întreg, cu un jeg uman greu de acceptat de un om normal. Două fete, două monstruozităţi fără inimă, au bătut cu bestialitate o a treia fată până aceasta a leşinat. Imaginile suprinse de un amator prost crescut şi nenorocit - nu înţeleg cum poţi filma aşa ceva şi să nu intervii la timp - m-au cutremurat. Mi-am dat seama că acel video reprezintă imaginea Moldovei din afara Chişinăului. Multă violenţă, multe beţii şi multă nepăsare.
-
Statul de drept Moldova se opreşte undeva până în Ghidighici, Cricova, Măgdăceşti. Dacă treci de această barieră invizibilă intri într-o junglă şi eşti pe propria răspundere. O să dau exemplul satului meu, în care am crescut, dar care mă întristează tot mai mult. Acum un an, nişte oameni dragi mie au fost luaţi la bătaie de nişte derbedei. Se întâmpla noaptea, derbedeii erau mulţi, foarte mulţi. I-au umplut de sânge. I-au lovit cu picioarele în cap. Le-au rupt coaste. Nu s-au sfiit să dea şi în femei. Nu-mi ajung cuvintele să vă exprim ura care m-a cuprins când am aflat de nenorocire. Cel mai mult mi-am urât însă ţara. Ce ţară creşte astfel de oameni? Ce ţară educă cetăţenii doar până la nivelul de martori pasivi, care privesc o bătaie ca pe o distracţie şi, fie nu intervin, fie imortalizează totul pe telefonul mobil? Mi s-a povestit că unii de pe margine s-au implicat totuşi în “masacrul” din satul meu, dar nu pentru a aplana conflictul, ci pentru a-şi testa loviturile de picior în cei care stăteau fără cunoştinţă la pământ. Ce popor suntem dacă recurgem la astfel de violenţe mai dihai ca nişte animale sălbatice? Cum să consideri om pe cineva care nu are pic de remuşcare după asemenea fapte?
-
Derbedeii despre care vă vorbesc au scăpat basma curată. La un an de la incident sunt liberi să bată şi să omoare pe cine vor. La fel se va întâmpla şi cu hienele, fetele acelea fără suflet, care au lovit-o pe sărmana victimă cu capul de prispă. Eu mă cutremur în faţa unor astfel de atrocităţi. Evident, vina aparţine întregii societăţi. Evident, politicienii sunt mai preocupaţi de locul sub soarele puterii decât de soarta votanţilor proşti şi practic analfabeţi din afara Chişinăului. Nu l-am auzit pe ministrul educaţiei, pe cel al internelor să comenteze, să ne spună cum văd ei rezolvarea unor astfel de probleme pe viitor. Primul ministru nu a ciripit nimic despre cum va face şi va drege ca să pună capăt violenţelor din afara Chişinăului. Nici preşedintele nu a ieşit cu o reacţie să liniştească opinia publică oripilată de asemenea imagini. Avem şi un nou ministru al tineretului: nu este cumva chiar în atribuţiunile dânsului să se ocupe de tineret? De ce nu face nimic domnul fost boxer? Ar putea, de pildă, să le caute pe fete şi să le spună că în orice moment se poate găsi cineva mai puternic decât tine, deci, prin violenţă nu rezolvi nimic! Aşadar, o nepăsare totală. Toată Moldova stă şi se uită, se uită şi stă cu mâinile încrucişate. Toţi zic, dacă era fata mea acolo le omoram pe cele două. Ei bine, moldoveanule nepăsător, mâine fata ta chiar va fi acolo. Deci, îmi spune cineva ce facem cu Moldova medievală din afara Chişinăului?