Într-o seară, Salvador Dali îi spune lui David Lynch: Blea, filmele tale îs așa de stranii, într-un fel, eu mă tașcesc după ele. Mihai Eminescu, îl lovește încet pe umăr pe David Lynch, și-i șoptește: Vezi, eu ce ți-am zis? Apoi Lynch scoate o boșcă din buzunar și i-o întinde lui Eminescu, zicăndu-i: Blea, eu cu tine nu mai sporesc, tu pastaiana câștigi.

Dialog între Tarantino și eu:

Tarantino: Ție-ți place Angela Gonța?
Eu:            Da.
Tarantino:  De ce?
Eu:            De ce nu?
Tarantino:  Iaca eu ieri am fost la piața auto și am ahuit cât de tare s-au scumpit X5-urile.

Adrian Ursu și Ionel Istrati făceau dragoste. Afară ploua infernal, iar ei se iubeau. La un moment dat, ușa s-a deschis și și-a făcut apariția un șofer de pe ruta 175. Șoferul i-a privit lung pe băieți, apoi, vărsând o lacrimă, a zis: Cum ai putut, Adi? apoi a ieșit, trântind ușa. Adrian Ursu a sărit din pat, s-a înfășat cu cearșaful și a țâșnit afară. Antoine, stai! a strigat disperat Adrian către șofer, care era pe cealaltă parte a carosabilului. Adrian s-a angajat în traversarea carosabilului și a fost sbevit nemilos de un X5 negru, la volanul căruia se afla Tarantino. Șoferul de maxi taxi de pe ruta 175 a început să alerge spre Adrian, care se tăvălea în chinuri pe suprafața carosabilului. Această scenă s-a desfășurat în slow motion, iar șoferul striga Nnoooooooooo în timp ce alerga spre pulache acela. Mai încolo, Tarantino fuma nervos și încerca să-l telefoneze pe șeful poliției rutiere al municipiului Chișinău, bolmojind des cuvântul fuck.

Următorul film al lui Tarantino va începe cum vreo 50 de Sprintere urmăresc, în viteză, X5-ul lui.