Prima dată am văzut un film porno pe la vreo 12-14 ani. Eram la un verișor, iar acesta m-a tras discret într-o parte: “vrei să vezi video?” Video, pe vremea aceea, semnifica un film văzut la casetofonul de tip VHS. Cine avea un astfel de video în sat era rege. Puteai să ai mașină, puteai să ai cea mai frumoasă casă, cele mai grase oi, însă tot mai popular erai dacă dădeai play la un film de pe casetofonul proprietate personală. Aveai trecere la fete, erai respectat la discotecă, nu mâncai bătaie după club, te invidiau puștii, te lingușeau flăcăii satului, te salutau gospodarii și te întrebau: “uăi, Colea, când îmi dai pe vreo două zile video?” Dar să ne întoarcem la verișorul meu. Cum să nu vreau să văd video? Ohohooo. “E un film cu Vandam, Djeki Cean ori poate Staloni?”, mă întrebam eu fericit. Totuși, nu l-am tras de limbă pe Ion, verișorul. De ce să-mi stric supriza? Singurul lucru pe care îl știam era că mergeam la “drugii”(prieteni - din rusă) lui Ion din apropiere.

-

În casa “drugilor” era ca în cinematograful din mallul Vitan din București într-o seară de weekend. Lume peste lume, claie grămadă, nu aveai pe unde să calci de atâția cinefili. Și toți stăteau cu ochii beliți în ecran. Inițial nu am înțeles ce se întâmpla în “producţia filmografică”. Scena era filmată într-o junglă, iar protagoniști erau doi, un el și o ea. Ambii erau mai mult decât despuiați, dar nu am băgat de seamă - “o fi fost prea cald”, mă gândeam eu. Părea un film despre Tarzan. Tocmai ce citisem vreo două volume despre celebrul erou crescut de maimuțe şi m-am bucurat. Zic, hopa, o să văd la televizor ceea ce am văzut cu ochii minții când înfulecam cartea. Sincer, nu-mi închipuisem și nici nu citisem prin cărți ca Tarzan și Jane să poată face ceea ce reușeau cei doi pe micuțul ecran alb-negru. Ce mișcări, ce contorsionări, ce lupte corp la corp… Apoi m-am surprins asupra întrebării: “oare de ce oare Jane își spăla dinții cu pipițul lui Tarzan?” Cel mai ciudat lucru mi s-a părut faptul că nu Tarzan era cel ce scotea sunetele specifice: “Auuuuuuu!”, ci Jane. Și atunci m-a luminat în sfârșit mintea mea de copchil. Îmi zic în gând, “ăsta-i un film cu sex”. M-a ajutat și comentariile pe care și le permiteau cinefilii din jur. Pentru binele tuturor, nu le redau aici. Tiptil, tiptil, am pășit peste vreo trei critici de cinema lungiți pe jos, că nu aveau loc pe canapea și am ieșit din casa “drugilor”. A trecut vreme mult de atunci. Am mai văzut creații artistice de mare angajament pornografic, totuși, rămân la ideea că mai bine să faci chiar tu sex, decât să-i urmărești pe alții!

-

În fine. Vremurile acelea sunt acum epoca de piatră a pornografiei în Moldova. A apus era casetelor VHS. Acum nu trebuie să cauți foarte mult filme porno, trebuie doar să intri pe internet. Treaba e că, ne place sau nu, civilizarea unei țări presupune și “raslabenia”, ca să citez din înregistrările unui clasic în viață, a vieții sexuale a cetățenilor. Sexul nu mai este ascuns, inhibat, timid. Sexul trebuie perceput ca pe o nevoie fiziologică umană, cum este caca și pișu. Cu alte cuvinte, acțiuni pe  care le facem cu toții, dar în privat. Vine însă o Agenție de Stat pentru Protecția Moralității și cere, iar Consiliul Audiovizualului din Moldova se supune, oprirea pornăciunii la televizor. Adică au lovit în inima depravării moldoveanului: trebuia să mai învingem pornachele și gata, cetățeanul Moldovioarei este imaculat din punct de vedere moral. Știți, nu mă deranjează că interzic porno la teve în Moldova. Este ca și cum i-ai interzice unui porc să se bălăcească în noroiul din gojineață, dar i-ai lăsa poarta deschisă. Știți cum se zice, porcul noroi găsește, iar internetul este plin de noroi pornografic. Și nu trebuie să-l cauți mult, e plin de sex și pe Fesebuci. Mă deranjează că Moldova arde, iar babele din Agenţia pentru Protecţia Moralităţii se piaptănă. Căci moldoveanul nu este imoral când se uită la porno. Moldoveanul este imoral când bea, nu citeşte o carte, scuipă seminţe pe jos, îşi bate nevasta şi copiii. Cei mai imorali sunt totuşi politicienii care fură şi mint. Nişte exemple. Imoral este premierul care se pişă pe legile statului şi face ce vrea el cu “Fiscul său”. Imoral este micul Napoleon Plahotniuc, care face din viitorul Moldovei un joc personal, plin de intrigi distructive. Imoral este Ghimpu când încalcă legislaţia rutieră în România şi se răsteşte la jurnaliştii moldoveni. Imoral este Lupu, care şi-a schimbat mai multe piei, dar şi-a păstrat năravul. Imoralităţi cu duiumul, pe care sus-numita Agenţie nu le bagă în seamă. Imoral faţă de cetăţenii care îţi plătesc salariul este inclusiv să fii în fruntea unei Agenţii pentru Protecţia Moralităţii şi să nu faci barem un site, în care să explici de ce îi iei moldoveanului pornăciunea de la teveu. Apropo, când ăştia de la putere ne-au f…t cu p…le lor jegoase, Agenţia de ce nu s-a sesizat? Mi se pare o atitudine foarte imorală!

-

PS: Nu ştiu la ce prostii vă gândiţi, dar “f…t” înseamnă “fraierit”, iar “p…le” - “promisiunile”!