Am văzut aseară ultimul film al lui Thomas Ciulei. Nu-i dau titlul că n-are nici o legătură cu subiectul dar dezamăgirea mea a fost declanşată de faptul că nu apare în film cam nici o legătură cu titlul, poate chiar din contra. Dar mai revoltat am fost să constat că povestea de peste o oră e turnată pe peliculă şi prelucrată în Germania, ceea ce înseamnă costuri foarte mari (1 metru de film = 2 secunde de proiecţie = 2-3 Euro!!!). Regizorul era în sală şi, chiar dacă au adus de la Acui şi pe protagonişti - un tată cu trei copii ai lui - am întrebat tare (de la balcon): CARE A FOST BUGETUL FILMULUI ŞI CINE A DAT BANII… ÎN VÎNT? Regizorul a evitat să răspundă în cifre, a invocat numai cele trei luni din viaţa lui pe care le-a sacrificat pentru producţie. N-am mai reuşit să întreb dacă la filmare purta mănuşi albe şi unde dormea nopţile, dar cineva a observat din sală că personajele eram nenaturale, că mîncau măliguţă cu furculiţa, etc. Bărbatul, care a rămas de cîţiva ani fără nevastă, a pomenit că Thomas e regizor foarte bun, pentru că la filmare curgeau sudori de pe el, iar copiii au zis că faza cea mai grea era să facă dublă după dublă, să repete replicile şi acţiunile… Mă întreb şi io, ca alţii din sală, ce caută un astfel de film într-un festival de documentare?! Am impresia că a fost acceptat din cauza relaţiilor personale - anul trecut T.Ciulei a fost membru în juriu, dar organizatorii au cam compromis astfel festivalul, vrînd să păstreze un prieten influent. Sala era în general încîntată de capodopera nejustificat de scumpă, dar eu cred şi declar că a fost risipă de bani ai ICR-ului (se pare că s-au cheltuit o grămadă de bani publici, iată de ce impostorul nu vroia să spună cine şi cît), că frumoasa idee de a prezenta românilor şi celor din Occident drama basarabenilor cu familii dezmembrate de migraţie a fost compromisă de această caricatură, protagoniştii în loc să fie lăsaţi să-şi trăiască viaţa şi să fie filmaţi discret, dintr-o parte, au fost puşi să joace (prost) într-un spectacol degradant, în care ei nici rolurile lor simpluţe nu le puteau decît imita naiv. Acum aud că autorul pregăteşte o altă comedie, despre relaţia românilor cu Securitatea! Să trăieşti, maiestre, la mai mult şi la mai mare! Nu-i aşa că bunul simţ şi talentul nu se transmit pe cale ereditară?