- Nu rîde cînd vorbesc cu tine!
- Dar eşti amuzantă, e cam greu să mă abţin.
- Bine, te cred. Am observat că şi alţii rîd.
- Păi, ţi-am spus, eşti amuzantă.
- Dacă spui tu, înseamnă că e adevărat.
- Sigur că e.
- Poate într-adevăr e aşa...
- Sigur că e. Toţi cred asta.
- Hmm...Poate toţi se înşeală?
- Eu nu sunt toţi.
- Tu eşti toţi şi eu sunt toţi.
- Atunci, nu se înşeală nimeni.
- De unde ştiu toţi că eu sunt amuzantă?
- Pentru că asta văd.
- Posibil că nu e adevărat ceea ce văd ei.
- Tu nu poţi fi altceva decît ceea ce văd alţii că eşti.
- Înseamnă că ei au nevoie de ochelari.
- Tu eşti toţi. Ai nevoie şi tu de ochelari.
- Ştiu. Ştiu că nu văd bine. Eu sunt toţi şi toţi sunt eu.
- Afirmi că toţi trebuie să poarte ochelari?
- Da.
- De ce?
- Pentru că nu sunt doar amuzantă. Toţi sunt eu şi eu sunt toţi.
- Ai mai spus-o.
- Toţi nu pot fi doar amuzanţi.