De ce , tu tata , mi-ai spus ca iarna nu este frig ,
Cind ma simt ranita , de cel mai puternic vint.
Ma ingheata timpul si nu pot sa simt nimic,
Aud ecou de tristete , aud cu un glas pitic.
Pamintul imi deschide usa fara stire,
Sa refuz nu pot , nu am eticheta de nemurire.
Si simt cum rupte-mi sunt puterile care le-ai dat,
Prea mult a trecut , iar timpul le-a luat .
Nu am puterea , nici sa infrunt vre-o boala,
Ma uit in suflet , vad o cutie goala.
Ai spus ca pot sa trec peste vremea grea,
Dar nu ai spus , cum sa fac in calea mea,
Ai spus cu rivnitura , ca totui e trecator ,
Dar , de ce , ranile ma dor ?!
Incerc sa ma imbrac intr-o haina alba,
Sa pot sa imi ascund a mea inima slaba,
Si imi aduce frigul un ecou tirziu ,
Un suflet inghetat , desi nimic nu stiu.
