Azi mă simt obligat să scriu despre experienţa şi observaţiile mele din trecutul nu chiar depărtat. Azi la sigur trebuie de uitat bine-bine înapoi, pentru a înţelege mai clar ce se întâmplă cu referinţă la războiul Filat-Plahotniuc. Anul 1999 este cel mai relevant, la guvernare se afla ADR-ul, iar Ion Stuza conducea Guvernul. Se implementau reforme, cu greu dar se ieşea rapid din criza foarte gravă din septembrie 1998.
Situaţia social-politică era cam ca acum, erau aceleaşi lupte interminabile cu folosirea presei. La 9 noiembrie 1999 comuniştii, ppcd-iştii lui Roşca şi un grup de cozi “independene” – Anatol Dubrovschi, Elena Burcă, Ion Morei, Valeriu Tabunscik şi Dumitru Pulber au demis guvernul Sturza sub pretextul că este un guvern corupt şi incompetent.
Peste ceva timp, foarte scurt, Moldova trebuia să primească perspectiva europeană alături de Ţările Baltice şi Polonia, în urma implementării reformelor guvernului Sturza. N-a fost să fie. Au urmat 8 ani de guvernare comunistă, corupţie şi stagnare socială totală, apoi a urmat un 7 aprilie, o săptămână de teroare roşie şi 3 ani de rătăcire. Între timp au plecat din ţară cei mai buni oameni ai săi. Şi cei mai buni prieteni ai mei.
Azi “conducătorii” noştri au decis să repetăm spirala. Vor sfârşi mai rău ca Roşca.
�����!