In lunga noapte rece , a fulgilor de nea,
Te-as fi chemat , eu iarna precum te-am alunga.
Atit de rece ,sa-mi cazi pe adincul suflet,
Povara singurtatii,ce greu te mai rasufli.
Te legeni in ograda,pe ultima luna grea,
Si pasul ti-e slabit,se pierde urma ta.
Ecoul tau se aude prin toata lumea,
Si frumusetea ta,se pierde acum intr-una.
Poate te uit si apoi incet te rascolesc,
Putere ai avut,sa-ngheti un suflet omenesc.
Acum cind vad ca ti-ai cumparat bilet,
Iti spun , la revedere fara nici un regret.
