Violenţa în familie este un fenomen real în orice colţ al lumii. Agresiunea fizică asupra copiilor este o problemă actuală pentru majoritatea statelor lumii. Numeroase studii, cercetări analizează şi studiază acest fenomen, dar puţine din ele pot să descrie cu exactitate proporţiile reale a acestui flagel. Marţi, 05 februarie, căutăm soluţii la combaterea acestei probleme în emisiunea „Moldova în Direct”. De ce părinţii îşi bat copii? Cum evităm aceste metode violente de disciplină? Citesc rândurile de mai sus pe site-ul televiziunii moldoveneşti şi mă întristez. Ba nu, mă îngrozesc. Îmi dau seama, dacă un show este prezentat atât de plat, fără culoare pe site, în direct poate fi chiar mai insipid și mai trist. Probabil că nu se va uita nici dracu la o astfel de emisiune. Nici eu nu aş fi fost atent dacă nu publicam un articol mai jos despre cum noi, moldovenii, ne omorâm copiii prin indiferenţă. Când am văzut ştirea pe site-ul Moldova 1 m-am bucurat iniţial: uite, bă, totuşi, problema se discută. După ce am citit până la capăt am realizat, noi ne omorâm copiii inclusiv prin plictiseala jurnaliştilor. Apropo, proporţiile reale a acestui flagel se scrie proporţiile reale ale acestui flagel.

-

Dragi jurnalişti, vă rog din suflet, când vorbiţi de un asemenea subiect, fiţi mai creativi, mai inteligenţi. Faceţi în aşa fel încât omul să aştepte cu sufletul la gură dezbaterea. Nu aruncaţi nişte cuvinte “ce din coadă au să sune”. Ştiu, Moldova 1 este campioană la emisiuni goale, despre nimic. Din păcate, însă, presa de la Chişinău, cu câteva excepţii, musteşte de goliciune, de plictiseală, de lucru făcut de mântuială, fără cap și fără coadă. Pe scurt, mult amatorism. Dacă mă pricep la ceva în viaţa asta, păi, este vorba de ştiri, programe de ştiri, incluzând aici şi dezbaterile - toate de televiziune. Atenţie, nu vorbesc despre divertisment: un domeniu care nici nu-mi place. Când urmăresc programele de ştiri, dezbaterile de la Chişinău mă doare maxilarul de la atâta căscat… Ştiţi de unde vine toată plictiseala şi amatoria? De la lipsa concurenţei. Să nu vă orbească explozia de televiziuni de la Chişinău. Concurenţă nu poate apărea acolo unde banii din publicitate sunt prea puţini şi se suplinesc din conturile unui politician. Moldova are prea multe televiziuni pentru o piaţă săracă, săracă, săracă. Puține televiziuni, le numeri pe degete, supraviețuiesc din contracte de publicitate. Doar concurenţa adevărată poate face o redacţie să fie creativă, să sape după ştiri, să caute subiecte interesante, incitante. Când banii pică sau curg din cer, de ce să ne strofocăm în zadar?

-

Într-un avânt masochistic am analizat un pic arhiva Publika TV. Am urmărit o emisiune de economie. Nu sunt sigur, dar cred că se numeşte “Banii tăi”. Invitat era chiar reprezentantul FMI în Moldova. Nu vreau să se supere pe mine băiatul care moderează emisiunea, s-a descurcat remarcabil când i-a picat traducere din cască şi a trebuit să pună întrebările în engleză, dar cam atât. Căci întrebările îi erau generale, fără substanţă. În loc să afle cum vede expertul de la Washington economia moldovenească? Să întrebe ce inflaţie ar putea să ne lovească anul care vine? Să-l tragă de limbă despre câte taxe ar putea să înghită moldovenii? Să fie curios cum stăm la capitolul dobânzi bancare, creditări imobiliare? A început o discuţie lungă, prelungă despre recomandările FMI. Of. De parcă aceste recomandări nu sunt cunoscute și para-cunoscute… De parcă nu s-au comunicat în repetate rânduri la conferinţe sterile de presă. Să-l ai pe tipul de la FMI la tine în emisiune şi să nu scoţi de la el o propoziţie, care să se transforme ulterior în ştire, pe asta trebuie să o poţi face… lată! Una peste alta, toată lumea se plânge că avem prea puțini specialişti, analişti buni să se dea cu părerea pe la televizoare. Ei există, dar producătorii ar trebui să-i găsească pe cei care pot spune ceva cu adevărat interesant. Să vă mai dau un exemplu de discuţie televizată, să fi fost vorba de Publika sau Jurnal, o emisiune despre Crăciunul pe stil vechi. Invitaţi: un etnolog, un păsărolog - un fel de specialist în păsări care nu ştiu ce dracu ar căuta la o astfel de dezbatere şi un teolog. O cinstită adunare pe care o poţi urmări numai cu pistolul la tâmplă. Vă daţi seama că nu am stat să văd ce spun. Oare de ce nu se gândesc producătorii la un Glib, la un Ciobanu, cântăreți de muzică populară care știu să vorbească, în plus, cunosc foarte bine datinile? Ce să caute un păsărolog la o astfel de emisiune? În loc putea fi adus un bucătar să vorbească despre cum se fierb mai uşor sarmalele… Repet, salariul merge, nimeni nu ne obligă să fim interesanţi, noi de ce să ne chinuim? Iată unde duce, dragi prieteni, aservirea presei. Nu doar la o manipulare grosolană şi evidentă, ci şi la mult plictis.

-

În ceea ce privește știrile, este o mare, mare, mare plictiseală să te uiți la cum se scrie sau se concepe un material, un reportaj. Din nou, cu câteva excepții, jurnaliștii nu au niciun fel de imaginație. De multe ori lipsesc detaliile interesante care fac știrea suculentă. Lipsește și umanul, lipsește interesul telespectatorului. Știrile, reportajele sunt un lung șir de clișee trântite alandala. De parcă materialele pentru jurnalele de știri sunt făcute nu pentru oameni, ci pentru niște sclavi care trebuie să mănânce ceva fără gust, fără sare, fără piper, cu totul searbăd. Și mai grav mi se pare faptul că Moldova mustește de știri, de probleme economice, sociale, în schimb, la televizor vezi de dimineață până seara: politică, politică, politică. Un fel de Moldova 1 de pe vremea lui Voronin multiplicată în mai multe redacții de știri. Există situații fericite, însă. Există jurnaliști buni, extraordinari, cu mult talent la scris și la disecat sufletul omului. Cred că ceilalți colegi de condei, dacă le pasă de meseria lor, ar trebui să le urmărească activitatea cu pixul în mână. Cred că jurnalismul este singura profesie în care furtul experienței, meseriei nu se pedepsește deloc, dimpotrivă, este indicat.