Poporul moldovenesc este un popor fără valori şi fără respect de sine.
Noi, moldovenii mancăm mult şi bine, nu ştim de cele trei mese regulate pe zi, nu ştim de regim,nu facem sport, nu ne informăm despre sănătatea noastră. Bem pană la ultimul leu.. Ne facem că suntem credincioşi dar nu ne ştim adevăratele sărbători… Nu ne cunoaştem istoria. Nu vorbim limba Romană,Nu cunoaştem Imnul ţării noastre.
Mergem la medic doar atunci cand avem urgenţe. La biserică doar cand avem evenimente importante (nuntă, botez etc.) iar din cand în cand mai mergem la teatru, ca cinema sau în parc.
Lucrăm peste hotare la cele mai mici tarife. Părăsim ţara pentru un viitor mai bun, ne ignorăm prietenii, părinţii, rudele pentru putere, bani si funcţie.
Dragii mei,
Nu crede-ţi că spun cu răutate lucrurile astea, îmi iubesc ţara mai mult decat iubesc Parisul 
pentru că cum spune şi zicala din bătrini ,,Fie painea cat de rea, tot mai bine-n ţara ta.” ,însă scriu aceste ganduri pentru că în fiecare zi mă doare situaţia din Republica Moldova.Situaţie pe care am abandonat-o, cu părere de rău, dar care totuşi mă cheamă acasa.
Cand merg pe străzile straine ale Franţei, un ecou din inimă mă cheamă acasă. Acest sentiment îmi dă speranţa că într-o zi voi creşte la mine acasă.
Sunt convinsă că generaţia tanără, şi nu generaţia parinţilor plecaţi peste hotare, ci generaţia care se află ore întregi la bibliotecă, care priveşte documentare, care citeşte cărţi, care merge la trainguri , care face cursuri suplimentare,care învaţă limbi străine,face sport, care scrie proiecte, care face voluntariat, cunoaşte istoria etc.
Generaţia asta va face schimbarea. NU suntem mulţi, poate prea puţini pentru o schimbare totală,dar cu un glas destul de puternic pentru a fi auzit de întreaga lume.
