Şi rece-i turma cea de măşti,
Pluteşte pe frecvenţe-n căşti
Că nu mai ştii cine şi cum
A spulberat pacea în scrum.
Şi mult prea rece e trăirea
Şi existenţa-n toată firea
Că alergînd doar prin noroi
Uităm de cei ce-s lîngă noi.
Mult prea grăbit ne-ascundem azi:
Rişti să te-mpiedici şi să cazi.
Ai un moment ca să-ţi revii
Din zilele mult prea pustii?
Cui să-i explici ce-i asta viaţă,
Cînd singur balansezi pe-o aţă?
Şi-n toată realitatea noastră
Sufletul fuge pe fereastră.
Tagged: realitate, rece, tristeţe, trăire
