Personalităţi : Bogdan Petriceicu HASDEU (1838-1907)
Filolog, istoric, arheolog, etnograf; scriitor. Membru titular al Academiei Române, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe din Petersburg.
Faddei (Tadeu) Haşdeu s-a născut la 26 februarie 1838 în s. Cristineşti, judeţul Hotin (astăzi s. Cristineţ, regiunea Cernăuţi, Ucraina). Neamul de nobili moldoveni Haşdeu porneşte de prin anul 1400, dar în împrejurări de război o parte de familie a emigrat în sec.XVIll în Polonia. Tatăl lui Tadeu Haşdeu - Alexandru Haşdeu (1811-1872) - jurist şi pedagog, gânditor şi scriitor. Mama, Elizaveta (până la căsătorie-Daucş), a decedat în 1848, pe când fiul mai mare, Tadeu, avea 10 ani, iar cel mai mic, Nicolae, - 8 ani. În 1848-1849 T. Haşdeu a învăţat două clase la Gimnaziul din Kameneţ-Podolsk, în 1850-51 - cl. a lll-a la Gimnaziul din Rovno, iar în 1852-1853 - clasele a IV-a şi a V-a la Gimnaziul din Chişinău. În 1850 scrie primele poezii în limba rusă, printre care oda "C.Stamati", tipărită în textul scrisorii profesorului de drept de la Gimnaziul din Chişinău I.I.Tanski în "Albina Nordică" ("Severnaia Pcela") din 1852; trimite ia "Curierul de Odesa" ("Odesskii vestnic") o schiţă publicistică; studiază manuscrisele slave din sec. al XIII- lea, scrise în Moldova şi Valahia (Ţara Românească), şi le trimite la Societatea de istorie şi antichităţi din Moscova; studiază mitologia; cercetează istoria relaţiilor Moldovei cu Rusia. În decembrie 1853 părăseşte gimnaziul şi în mai 1854 se înscrie iuncher în Regimentul bielorus, petrecând majoritatea timpului în rezervă în oraşele şi localităţile guberniei Herson. În acelaşi timp continuă studiile ca autodidact îndrumat de tatăl său. La 5 octombrie 1855 se înscrie audient la facultatea de drept a Universităţii din Harkov, frecventând, de asemenea, lecţiile de la facultatea de filozofie, istorie şi filologie. Cu anul 1855 sunt datate lucrările "Sfântul Gheorghe Biruitorul în Moldo-Valahia" şi "Schiţa despre situaţia Europei de Est în a doua jumătate a secolului al XVI Nea". În 1857 însoţindu-l pe cneazul Constantin Muruzi spre laşi, se refugiază peste Prut, renunţând la cetăţenia rusă. Aici adoptă numele Bogdan (echivalentul românesc al numelui Tadeu) şi al doilea nume - Petriceicu, în cinstea domnului moldovean Ştefan Petriceicu (1683-1684), fratele străbunicii sale. B.P.Haşdeu începe să editeze (18.XI.1858) la laşi săptămânalul "România", unde tipăreşte materiale patriotice, etnografice, de arhivă şi arheologice. Ultimul număr al ziarului a apărut la 26 ianuarie 1859. Apoi editează revista "Foaia de istorie română", unde publică studiile sale de istorie a României. În ele se simte o abordare originală şi o erudiţie vastă a tânărului cercetător. Din motive financiare publicaţia este suspendată după apariţia Nr.3. De la 1 octombrie 1859 B.P.Haşdeu îndeplineşte funcţia de bibliotecar la Biblioteca şcolilor din Moldova, căreia a dăruit 4 mii volume aduse din Basarabia. În curând biblioteca va fi transformată în Biblioteca Universităţii ieşene. Totodată este angajat profesor de istorie, geografie şi statistică la Şcoala reală principală din laşi, unde lucrează până în vara anului 1861, apoi, în legătură cu reorganizarea acestei instituţii, predă istoria la Gimnaziul din laşi. La 26 martie 1860 B.P.Haşdeu începe editarea revistei "Foiţa de istorie şi literatură" cu scopul de a aborda pe nou istoria naţională, a valorifica izvoare necunoscute sau date uitării. În 1861 este numit reprezentant al României la expoziţia arheologică de la Krakow cu scopul de a descoperi acte vechi privind istoria Moldovei şi României, este ales membru al Societăţii de arheologie lagellone. Din octombrie 1862 B.P. Haşdeu editează revista bisăptămânală "Din Moldova”, numită mai târziu "Lumina". În paginile ei publică lucrările "Mişcarea literară în Eşi şi povestirea "Duduca-Mamuca". Din 1863 activează în Comisia din Bucureşti pentru domeniile mănăstireşti închinate bisericilor orientale. La 3 noiembrie 1863 apare o nouă revistă satirică "Aghiuţă", interzisă în mai 1864 din motive politice. în 1864 publică studiile "Luca Stroici, părintele filologiei latino-române" şi "Filozofia portretului lui Ţepeş. Schiţă iconografică”. În acelaşi an începe să editeze revista Ministerului de justiţiei, cultelor şi învăţământului "Arhiva istorică a României” unde tipăreşte documente de arhivă, manuscrise (cu comentarii) din istoria Românilor. Publică de asemenea lucrări de istorie românească în limba poloneză şi în alte limbi, însă editarea revistei este suspendată la Vol.IV în 1868. La 10 iunie 1865 se căsătoreşte cu lulia Faliciu. Scrie trei mari opere literare cu tematică istorică "loan Vodă cel Cumplit”, „Răzvan şi Vidra” şi „Domniţa Ruxanda", puse în scenă la teatrele bucureştene în anii 1866-1867. La 1 februarie 1866 este ales membru al conducerii societăţii de cultură „Ateneul Român", ţine prelegeri de literatură şi de istorie a dreptului constituţional în România. Din 1866 editează revista "Satir" (a existat doar 4 luni, până la 5 iunie 1866), în care sub pseudonimul Puang-Hong-Chi, membru al unei "Societăţi chineze", inexistente publica pamflete. În ele Bogdan Petriceicu Haşdeu apără interesele ţăranilor, pledează pentru independenţa statului român, pentru instaurarea în ţară a principiilor umane fundamentale - drepturile şi libertăţile omului. La sfârşitul anului 1867 este ales deputat în Adunarea Naţională, dar se situează în opoziţia cabinetului D. Ghica şi la începutul lui 1869 îşi depune mandatul. La finele anului 1869 este ales preşedinte al societăţii "Românismul", începe editarea revistei „Traian", denumită din februarie 1870 „Columna lui Traian", care a apărut până în 1877 şi în anii 1882-1883. Începând cu 1868 B.P. Haşdeu lucrează sistematic în arhivele statelor Europei, unde descoperă documente, manuscrise referitoare la istoria Moldovei şi Ţării Româneşti. În 1871-1874 editează culegeri de documente la istoria românilor. La 3 februarie 1874 este decorat de regele Carol cu Medalia Mare de Aur pentru ştiinţă şi artă. În 1874 publică în „Columna lui Traian" cursul de filologie comparată, pe care îl ţinea la Universitatea din Bucureşti (profesor din 1878). La 15 mai 1876 este numit director a! Arhivelor Statului, funcţie pe care o îndeplineşte timp de 25 ani până în 1900. La 13 septembrie 1877 este ales membru al (Societăţii) Academiei Române, la secţia filologică-literară. În 1879 este ales secretar al acestei secţii, ulterior - vicepreşedinte şi preşedinte al ei (1888-1889, 1901-1902), vicepreşedinte al Academiei Române (1885-1892). A fost ales, de asemenea, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din New-York, membru al societăţilor academice din Belgrad şi Sofia, al Societăţii lingvistice din Paris, al Societăţii greceşti "Sillogos" din Constan- tinopol. La 3 decembrie 1883 B.P.Haşdeu este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Petersburg la secţia limbă şi literatură rusă. În 1878-1881 apar 2 volume din vasta lucrare „Cuvente den bătrâni”. În 1883 publică lucrarea „Din istoria limbii române”. În perioada 1886-1894 tipăreşte în 3 volume impresionantul său „Etymologicum Magnum Romaniae" şi volumul al IV-lea de anexe, lucrări privind istoria popoarelor balcanice şi teritoriul lor. În 1887-1895 editează „Revista nouă". Zdruncinat de moartea unicei fiice, talentata poetesă lulia Haşdeu (1869-1888), începe să fie preocupat de spiritism şi în 1892 scrie lucrarea „Sic cogito” B.P.Haşdeu primul în filologia română a utilizat metoda comparatist-istorică de cercetare; a dezvoltat dialectologia limbii române pe baza limbii vii, vorbite; a formulat principiu! circulaţiei cuvintelor; a fost unul dintre fondatorii teoriei comparative a folclorului; a publicat manuscrise slave (sârbe, ruse, bulgare, poloneze) referitoare la istoria României. Savant universal şi enciclopedist, preocupat de istorie, filozofie, sociologie, economie. Scriitor universal (poet, dramaturg, prozator, publicist, satiric), poliglot. După înmormântarea soţiei (1902) se retrage în castelul său de la Câmpina (poalele Carpaţilor), unde s-a stins din viaţă la 25 august 1907. La Chişinău numele lui B.P. Haşdeu a fost purtat din 1918 de către Gimnaziul nr. 1 de băieţi. Astăzi este atribuit Bibliotecii municipale şi unei străzi din oraş. В.P. Haşdeu este autorul a circa 100 de lucrări ştiinţifice şi al unei imense moşteniri literare - poezii, povestiri, drame, pamflete, articole de publicistică. Din opera ştiinţifică: Istoria critică a Românilor. În 2 volume. Bucureşti: Tip. Curţii, 1873-1875; Principii de filologie comparativă// Columna lui Traian, 1875, Nr.1,2,3 (vol.1Bucureşti: Imprimeria Statului); Fragmente pentru istoria limbii române. Elemente dacice. În 2 volume. Bucureşti, 1876; Cuvente den bătrâni (în 3 volume şi supl.). Bucureşti, 1878- 1881; Etymologicum Magnum Romaniae. T.1. (a - amurtese). 1886; T.2 (amuşâm). 1887; T. 3 (b-bărbat). 1893, Bucureşti: Ed. Ac. Rom.; Strat şi substrat. Genealogia popoarelor balcanice. Buc., 1892;
Bogdan Petriceicu Hasdeu : [filolog, istoric, arheolor, etnograf, scriitor] // Academicieni din Basarabia şi Transnistria : (a doua jumătate a sec. al XIX-lea - prima jumătate a sec. al XX-lea) : portrete biobiliogr. – Ch., 1996. – P. 79-83.
Sursa
2013-01-16 15:48:00