Am hotărât să trec pe centos.
După ultimul update, opensuse a început să facă probleme. Nu mai lucra sleep-ul. Adica, computerul parcă mergea în sleep, dar ventilatorul continua să se învârtească, și computerul nu-și mai revenea înapoi.
Apoi, a început să nu mai lucreze tasta ] în firefox. Nu am reușit să rezolv problema.
Și computerul se bloca atunci când deschideam mai multe imagini (cred că e problemă de libjpeg, dar e prea stupidă).
Și nu în ultimul rând – gnome-ul. Pe mine mă irită gnome shell-ul. Dezvoltatorii gnome merg pe o altă direcție decât cred eu că-i eficient (gnome2 mă aranja perfect, pe mine și pe mulți alții). Am încercat 7 luni să-i dau o șansă lui gnome3, mai mult lucrând fără shell, în fallback mode (care imita oarecum limitat gnome2). Printre altele, fallback mode a fost scos în ultimele versiuni de gnome3. Eu consider că-i o prostie să ai nevoie de accelerare 3d pentru a folosi desktop-ul.
Nu m-am întors la Ubuntu, pentru că și ei îs frumoși cu Unity al lor, pe care nu am reușit să-l învăț, și pe care tot îl socot ca pe o regresie.
Iată unele cauze pentru care am trecut la CentOS. E singura distribuție pe care o știu care să folosească gnome 2 până în 2017. Practic, după ce rezolvi toate problemele în el, devine distribuția perfectă. Și e întreținut până în 2017. Până atunci sper să se dezvolte suficient Mate, care-i un fork al lui gnome derivat din versiunea 2. Din câte am înțeles, Mate va fi disponibil pe fedora 17, care se lansează în 2 zile (până acum el era disponibil doar în linux mint, care a și pornit proiectul). Ceea ce înseamnă că în 2017, când va apărea centos 7, mate va fi desktopul de bază, iar eu nu voi pierde în productivitate.
Asta dacă nu va fi sfârșitul lumii până atunci.
