O secundă de rătăcire, un glonț trimis aiurea, o mână tremurândă și dintr-odată moldovenii au explodat. De ce? Nu înţeleg. Cum de nu au văzut ei corupţia, prostia, lipsa de morală a politicienilor până acum. Sau dacă au văzut-o, de ce au tăcut? Păi am avut atâtea motive s-o facem, dar ne-am văzut de treburi, probleme… Suntem plin până în vârful degetelor de spirit latin. Din păcate, acest spirit ne face să ne aprindem rapid, ca un foc de paie. La fel de repede o să şi ardem. Să nu-mi spuneţi Vitalie Cojocari, dacă scandalul vânătorii de oameni nu o să se acopere de praf în maxim o săptămână.

-

Citeam pe fesebuci cum mulţi moldoveni se plâng de ţara în care trăiesc şi vor să plece. Nu o să redau epitetele cu care a fost etichetată Moldovioara. Cert este că dintr-odată pe mulţi i-a apucat cheful de ducă. De ce acum? Ce a umplut paharul nemulţumirilor? Omorul din Pădurea Domnească? Da, dar oameni au fost omorâţi şi pe 7 aprilie. De ce nu aţi plecat atunci? Încercarea muşamalizării unei anchete? Ohohoooo. Fraţilor, dar câte anchete muşamalizate există în ţară? V-aş plictisi dacă aş începe să le înşir. Jurnalismul tendenţios a pus capac la toate? Hopa, aici chiar nu vă înţeleg. Moldovenii sunt aşi în jurnalism tendenţios, l-au ridicat la nivel de artă. Până acum nu l-aţi văzut? Deci, de ce acum?

-

Răspunsul îl găsim, din nou, în acelaşi spirit latin. Acum vă faceţi valiza, supăraţi pe Moldovioară, înjurând ţara şi oamenii. Mâine, însă, veţi merge din nou la muncă, apoi vă veţi opri la un Andy’s şi veţi discuta iarăşi despre câte în lună şi în stele. Veţi uita de criza de plecare care v-a măcinat. Să vă spun, dragi prieteni, cum am părăsit eu ţara? Într-o bună zi, am mers la şeful meu şi i-am spus că plec. Peste câteva săptămâni mă ţineam de cuvânt: eram într-un autocar Chişinău-Bucureşti. În luna respectivă nimeni nu împuşcase pe nimeni. În luna în care am plecat eu, nimeni nu încerca să ne explice rostul unei diplome fără valoare. Sper să nu vă dezamăgesc, dar când am plecat nu mă gândeam la dezastrul numit Republica of-of-of Moldovioara. Mă gândeam la mine, la ce fac, la cât de corectă este decizia, cum o să-mi schimbe viaţa, cum rămâne cu femeia pe care o iubesc? Dragi moldoveni, care plecaţi doar cu vorba pe fesebuci, a pleca din ţară nu e ca şi cum ţi-ai schimba parfumul. Este ca şi cum… te-ai căsători. Dacă te căsătoreşti sau pleci, schimbi viaţa ta şi a celor pe care îi iubeşti.

-

Dragi, fesebucişti. Aruncaţi o privire în curtea moldovenilor simpli, care nu stau o jumătate de zi pe fesebuci, iar cealaltă jumătate într-o cafenea. Moldovenii simpli pleacă nu pentru că Zubco este un laş, nu pentru că Recean are o hârtie inutilă de la o universitate virtuală. Moldovenii simpli pleacă pentru că vor altă viaţă. Pentru că speră într-un viitor mai luminos decât cel de acasă. Ascultaţi de un om cu experienţă, dacă plecaţi cu frustrări în suflet, ţara adoptivă o să vi se pară un mare chin. Nu o să vă puteţi adapta. O să tânjiţi după CASĂ. O să trăiţi între două lumi: ţara natală şi ţara adoptivă. O să fiţi NEFERICIŢI! O să mă dau drept caz, poate învăţaţi ceva din experienţa mea. Când am plecat, îmi părea rău de decizia luată. Ştiam că este una corectă, dar îmi era dor de tot ce înseamnă Moldova. Am strâns însă din dinţi şi din fese şi am mers înainte. Eu nu luptam pentru mine, căci de eram singur pe lume, puteam să stau lejer la Chişinău. Aveam tot ce-mi trebuia acolo. Eu voiam mai multe pentru familia mea, pentru copilul meu nenăscut pe atunci, pentru frumoasa mea soţie. Ei meritau şi merită mai multe. Să nu credeţi că dacă plecaţi din Moldova, dintr-odată va curge lapte şi miere. Greşit. Repet, dacă plecaţi nemulţumiţi, frustrarea nu rămâne acasă. O luaţi cu voi. În ceea ce mă priveşte, astăzi am chiar mai multe decât aş fi visat atunci când îmi băgam cele două valize la bagaje. Astăzi sunt fericit şi ştiu că aş putea reveni oricând în Moldovioara mea cu fruntea sus. Am plecat, am învins şi pot face orice!

-

PS: Un banc pentru cei supăraţi pe ce se întâmplă în ţară şi care vor să plece. Hitler l-a luat pe ultimul evreu, i-a pus o hartă în faţă şi i-a zis: “Rămâi în viaţă. Alege orice ţară, orice continent, oamenii mei te vor duce imediat acolo.” Evreul a ridicat capul, l-a privit în ochi şi l-a întrebat trist: “nu vă supăraţi, altă planetă nu aveţi?”

PPS: Pentru cei care mă dezaprobă că eu îmi critic des ţara. Fraţilor, dacă este cea mai săracă, şi mai coruptă ţară din Europa, vreţi să o mângâi pe creştet. Pilulele sunt amare. Asta este menirea lor, nici critica mea nu este plăcută. Când cineva este bolnav îi vine greu să aprecieze un tablou frumos. Boala are nevoie de un tratament dur. Ştiu, câteodată critic mai dur. Cu toate acestea, îmi iubesc ţara. Fiţi siguri, există şi dragoste de la distanţă. Moldovenii îl numesc DOR!