Se spune , că “Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea , ” însă visul are nevoie ca oxigen speranţe . Ar fi minunat să ningă cu speranţe , în special iarna , cînd sunt mii de vise sunt îngheţate .
Pentru a trăi în armonie cu ea , e nevoie doar ca să deschizi larg ferestrele şi uşile inimii , pentru a păşi speranţa pragul căsuţei tale .
Octavian Paler a spus “Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi.”
Ar fi minunat să ningă cu ele şi să aruncăm bulgări de speranţe în persoane . Un cadou minunat e să le dăruim celor care au nevoie de ele .
Filed under: De-ale mele., New!!!, Reflectări Tagged: octavian paler, visul
