Cu cât mai sur, cu cât mai aiurea, cu cât mai multă insatisfacţie ţi-a provocat anul vechi – cu atât mai fastuos, mai mult-aşteptat, mai cu firework-uri îl vei întâni pe cel nou. Demonstrat empiric.
De ce?
De ce vrei atât de tare să petreci o perioadă convenţional împărţită – an “vechi”? De ce să întâlneşti unul nou?
De regulă nu te vei gândi la întrebarea asta. Iar dacă te vei gândi, – nu te vei recunoaşte, nu-ţi trebuie aceste răspunsuri.
Vrei doar să ştii: “Îl petrec, la naiba!” Vrei să te dezici de actualitatea acelei perioade. Vrei până la panică. Te curmă la gât nodul nerealizărilor din anul trecut. Te sug la linguriţă cedările şi compromisurile făcute cu tine însuţi.
Şi vrei să scapi de ele. Iar alături de religiosul, alături de utopistul din tine, cei care pleacă genunchii şi capul minţind “mă lepăd!”, cu, dar îndeosebi fără ocazie, – crezi orbeşte, fără substrat, că anul viitor va fi altfel.
Speri că perioada care vine va fi mai albă ca cea trecută. Speri că va fi mai curată. Speri că va fi mai înălţătoare şi mai rodnică.
Nu-va-fi.
“…it’s getting cold on this island”, cânta playlistul.
�����!