Ministerul de Interne, Procuratura Generală, Centrul pentru Drepturile Omului De la Oleg Brega, n. 1973, dom. s. Pepeni, r. Sîngerei Vreau să reclam prin prezenta condiţiile de detenţie de la Comisariatul General de Poliţie Chişinău şi maltratările la care am fost supus de către angajaţi. La data de 8 mai 2008 am fost dus de către poliţiştii CPs Buiucani la CGP pentru a ispăşi o pedeapsă administrativă de 3 zile arest, în urma deciziei din aceeaşi a judecătorului Diaconu. Aproximativ la ora 18,30 am fost predat împreună cu alţi cîţiva cetăţeni celor care făceau de gardă în izolator. Chiar de la intrare am fost întîmpinaţi cu ordine zbierate isteric de a ţine mîinile la spate, de a sta cu faţa la perete, cu picioarele drepte. Toţi cei 4-5 poliţişti care făceau de gardă erau agresivi şi violenţi. Împingeau fără menajamente pe cei arestaţi, le dădeau ordine strigate, fără să le explice care le sunt drepturile şi obligaţiile, pe ce se bazează interdicţiile. Eu am fost luat după o uşă şi pus să mă dezbrac. Am cerut întîi să fiu dus la toaletă pentru necesităţi fiziologice, dar am fost lovit fulgerător de cel care mă percheziţiona. Mi-a aplicat o palmă puternică peste obraz. Era cel mai scund dintre poliţişti, tuns scurt, brunet cu fire albe de păr şi cu ochi negri. Striga foarte tare şi mă înjura. Apoi a venit altul, mai înalt şi mai corpolent care mi-a tras cu pumnul în cap de sus în jos, ca cu ciocanul, dar cu partea moale a palmei. Am fost împins iar în coridor cu un picior în spate pe care n-am văzut cine l-a tras. În schimb am observat că erau încă în hol poliţiştii de la CPs Buiucani, care au asistat la această scenă violentă şi cărora le-am spus că îi voi atrage ca martori ai maltratării mele. Am fost dus la medic şi mă gîndeam să mă plîng de tratamentul aplicat, dar femeia în alb m-a întîmpinat isterizată şi răutăcioasă, mi-a ordonat să stau jos şi m-a întrebat dacă nu am păduchi sau rîie. M-a căutat în cap şi făcea remarci maliţioase despre lungimea părului şi felul cum arăta coafura mea. M-a întrebat dacă am răni pe corp şi dacă am avut boli venerice, apoi m-a pus să semnez într-un proces-verbal şi într-un registru. Poliţistul agresor era în spatele ei şi n-am îndrăznit să spun decît că mă simt prost, am anemie, că am chemat cîteva ore mai devreme salvarea şi să repet că vreau la toaletă. Medicul a zis că va fi degrabă cina şi că voi fi imediat dus la toaletă. Totuşi, poliţistul m-a băgat într-o cuşcă îngustă şi m-a încuiat, ameninţînd că urmează să fiu bătut ca să-mi vină mintea la cap, dar întîi să-i repartizeze pe ceilalţi. După ce au fost percheziţionaţi şi li s-au luat amprentele digitale, nu am mai fost violentat fizic ci numai agresat verbal, înjurat, ameninţat. Astfel am fost impus să mă debrac de haine, să fac genuflexiuni în pielea goală apoi să mă îmbrac la loc. Dar pentru că cerusem iar acces la toaletă, mi s-a ordonat să iau hainele în braţe şi să merg de-a lungul coridorului. În capăt, am fost iar pus cu faţa la perete şi cu mîinile la spate, mi s-a spus că va trebui să mă ridic în picioare de fiecare dată cînd se va deschide uşa la celulă şi am fost introdus în camera nr. 12. Acolo condiţiile sunt insuportabile, inumane şi degradante: pentru 7 persoane, cîţi am convieţuit două zile, în loc de paturi aveam o scenă de lemn de 2×2 metri, un closet murdar care se înfunda mereu, un robinet cu furtun improvizat dintr-o fîşie de polietilenă, un geam mic dublu zăbrelit cu o gaură mare în sticlă, o gură de ventilare ineficientă, din care ne orbea mereu de după plasă un bec electric. Dormeam toţi îmbrăcaţi şi oricum era frig noaptea. Se fuma mereu şi gardienii mai aduceau ţigări şi chibrituri cînd acestea se termnau. În loc de hrană se dădea dimineaţa şi seara o cană de apă caldă şi o bucată de pîine. La amiază ni se dădea o strachină cu puţină ciorbă şi peste ea aruncat felul doi, tot foarte puţin, cu cotlet care doar mirosea a carne, într-o zi chiar a carne stricată, înăcrită. Mîncarea se transmitea din mînă în mînă prin geamul mic din cadrul uşii, se punea pe patul unde unii urcau încălţaţi, şi se servea din vase nu tocmai curate, care rămîneau pentru a doua zi în praf şi mirosul infect de acolo ca să ni se toarne a doua zi tot în ea altă mîncare. Am fost scoşi de două ori pentru amprente digitale şi de fiecare dată a trebuit să ne spălăm cu apă rece, fără săpun, unghia de săpun din prima zi s-a terminat şi alta nu ne era adusă, chiar dacă am solicitat. Am întrebat dacă putem cere asta de acasă şi ni s-a spus că numai în zile de lucru se acceptă colete, iar eu am fost deţinut vineri, 9 mai, şi sîmbătă. Am înţeles că am acolo un tratament special, gardienii făceau aluzie mereu la mine şi mă avertizau să nu pun întrebări, să nu bat în uşă ori să protestez în alt fel. Sîmbătă am fost scoşi la plimbare în curte pentru 15 minute, dar după asta percheziţionaţi din nou toţi cu aceeaşi procedură umilitoare de dezgolire şi genuflexiuni cu chiloţii pe vine. După asta am fost duşi la duş, dar nu era acolo nici săpun, nici ştergare, nici condiţie sanitară suficientă pentru igienă. În cameră pentru necesităţi fiziologice trebuia să ne expunem colegilor de celulă din spatele peretelui de doar un metru şi lipsea hîrtia igienică sau orice alt fel de hîrtie. La eliberare mi s-au dat obiectele personale, care au fost păstrate în condiţii incerte, fără a fi sigilate pentru păstrarea secretului corespondenţei, a intimităţii şi vieţii private, am fost pus să semnez o listă completată în lipsa mea. Am aflat după aceea că rudelor şi prietenilor mei nu li s-a spus că sunt acolo şi cînd/dacă voi fi eliberat, chit că ei au apelat şi la CPs Buiucani, şi la CGP, şi la pentenciarul din oraş. Consider că mi-au fost încălcate în cele trei zile de detenţie drepturi garantate de Constituţie şi protejate de CEDO, alte acte normative internaţionale. Cred că cei responsabili şi vinovaţii direcţi de maltratarea mea trebuie să fie traşi la răspundere penală. Rog să se investigheze acest caz, să fie penalizaţi cei implicaţi şi să fiu informat despre deciziile adoptate în termenii prevăzuţi de lege. 11 mai 2008 O.Brega