Că, pe vremea mea, Germaniei de Est i se spunea ReDeGe în România, redege devenise nume propriu; o fi fost dintr-o pudoare excesivă (citește: teama de a rosti Germania, puteau să te audă „organele”...), din prostie sau din snobeala aceea țipător-cenușie, cu accente provinciale, care a caracterizat anii optzeci ai secolului trecut?***Că în zilele noastre, străinătății (străinătate, adică tot ceea ce se află, geografic, în exteriorul țării noastre) i se spune, argotic, cu limbajul specific curții blocului: afară, dincolo... Nu cred că mai încape vreo îndoială ce va să zică aceste cuvinte (adverbe) despre psihologia de cușcă a celor care preferă să le folosească. Pe lângă ele, fobicul străinătate sună afectuos.***Vocabularul sforăitor, apelul la arhaisme, ca recuzită naționalistă: oștire, fruntarii, glie, gintă latină (genetic, noi suntem cam tot atât de latini ca și britanicii). Nu știu cine a inventat patria. Patria, statul unitar sunt utopii, asemeni comunismului, egalitarismului, socialismului. Nu înțeleg de ce s-ar muri pentru înfăptuirea (alt cuvânt folosit negreșit în relație cu Unirea, alături de făurire) unui stat unitar, centralizat! De ce nu ar rămâne „central” omul, individul și nu organizația statală? Pentru că un stat mare, colector centralizat, dă șansa unui furt organizat la o scară mai largă? Furtul lăsat moștenire din funcționar în fiu. În balanță cu feuda cea retrogradă (dar cât se poate de ușor de cuprins cu ochii ori de străbătut la pas, cu calul), țara este doar o abstracțiune. Nu e de mirare că oamenii de stat au împins la atâtea războaie. Numai ei știu câte privilegii au de apărat, și nu o glie, un neam, o patrie.***Cei care (intelectuali, lingăi, intelectuali lingăi, ziariști), iubindu-l pe Traian Băsescu cu o ardoare coprofilă, înebuniți în amorul lor, nu-i pot ierta Regelui Mihai I că nu l-a avut la inimă pe prea îndelungatul nostru președinte. Acum se înghesuie să producă serii de articole ironice (balcanice), la limita insultei, în care ei, mulți foști regaliști mai ieri, neagă plauzibilitatea revenirii României la forma de guvernământ a monarhiei constituționale. Printre motive, cronologice: regele e prea înaintat în vârstă. Antipatii politice insurmontabile: se întâmplă că, surpriză, mulți politicieni din USL susțin restaurația. Puritane (acestea chiar nu știu de unde vin, într-o țară de corcituri): prezența lui Radu Duda în familia regală. 
De aici deduc că d-na Kate Middleton, ducesă de Cambridge, această Duda a Marii Britanii, ar fi un adevărat scandal pentru ei, toți inși de rasă pură, mioritică, subiect de indignare cu accese de tuse la ceaiurile lor subțiri de după-amiază. Recent, la Sabina Fati, am mai identificat un nou argument „contra”: regele sau regina, cine-o fi la rând, nu ar putea prin simpla lui prezență, sau a ei, să purifice sau să remodeleze în bine infecta clasă politică românească. Și cu asta, gata cu monarhia! În schimb, în Băsescu au crezut că o poate face singur, au crezut până dincolo de evidențe, ca-ntr-un Christos.