Nu pot fi decât sănătos într-o societate sănătoasă. Nu pot fi decât bolnav într-o societate bolnavă. Din păcate nu putem să ne alegem societatea în care ne nastem
Recent am citit aceasta si intr-o oarecare masura m-am regasit in ea. Dar pina la urma cine constituie aceasta societate? Oare nu noi zi de zi ne aducem aportul in formarea sa?
Cu siguranta e inutil sa preconizam in ce societate ne nastem, dar un lucru e cert:tu poti sa fii o pata cromatica in masa de culori alb-negru .
Nu ne putem alege societatea, dar ne putem schimba atitutidinea, ambianta si viziunea. Cel mai important este sa nu renunţam la unicitatea personalităţii noastre, pentru că ea constituie arma cea mai de preţ în lupta cu conformismul şi convenţionalismul unei societăţi.Ea limitează dezvoltarea noastra ca personalitate,ceea ce ne face sa devenim adepti al non-conformismului .
Am dat acest titlu de ,, aizberguri’’ nu intimplator, caci noi adolescentii sintem intr-adevar ca niste ,,aizberguri”. Anume ,,aizberguri” , deoarece virful denota masca pe care preferam sa o afisam, iar continutul principal e in apa, care la fel ca si sufletul noastru simte launtric totul.Zi de zi purtam mastile de indiferenta pe cind in profunzime ne doare, sau zimbim cind ni se sfisie inima de durere. Cel mai tare insa m-a tulburat urmatorul video:
Am vizionat acest video de nenumarate ori si groaza ma involbura din ce in ce mai mult….si de ce suntem atit de neputinciosi in fata ,,imbolnavirii societatii”!? Treziti-va lume! Dati friu liber vocii altruiste! Nu imbracati din nou masca indiferentei.Cel mai mult ma tachineaza neputinta de a estompa raspindirea acestei ,,boli”. Cit se poate?
Nu exista nici un antidot, medicament care sa impiedice raspindirea ei in aceasta pinza a societatii? Cu toate acestea imi dau seama ca aceasta situatie este doar o parte reflectata a realitatii crude, ce s-a intimplat in continuare in spatele obiectivului poti doar ,, cu frica in sin” sa presupui!? Astfel fiind inca sub o profunda confuzie dupa vizionare mi-am propus sa scriu despre sentimentele care m-au framintat si care, inca continua sa imi ,,roada” sufletul. O intrebare ma nelinisteste: Cum as putea sa-l ajut? Si pentru ce atita cruzime? Unde e compatimirea?
In orice caz sper ca acest tinar a reusit sa scape din ,,ghearele” acestor ,,personalitati” , nu in zadar am luat in ghilimele cuvintul personalitati, caci consider ca anume ei ne otravesc societatea, transformind-o intr-o existenta mediocra!Astfel suntem ..aizberguri” ale societatii in care realitatea se ascunde sub nivelul oceanic al culturii, al etichetei altruismului si al bunei conduite. Dar pina la urma cel mai dureros este faptul,ca intr-un sfirsit aizbergurile se topesc sau se sulbera in abis si nu mai ramine nimic, in afara de iluzii desarte!
