Fiind că îmi este lene să scriu mai des, mă folosesc de ocazie și postez scenariul pe care l-am scris pentru concursul „Scrie un scenariu și câșligi un jiguli” organizat de Studio Text, în spatele căruia se credea că stă Plahotniuc, dar, de fapt, e vorba de Hose Pablo.

Și fiind că azi ar trebui să fie sfârșitul lumii, vă doresc o moarte fără chinuri și multă sănătate.

Acuma închideți ebleturile pentru că începe filmul.



Dimineață. Imagine cum tipa soarele răsare peste deal, însă nu așa ca de obicei, ci e întuneric și brusc, huiak și soarele deamu e deasupra dealului și e lumină. Se aud cocoși cum cântă. Un câine se pișă pe o poartă vopsită în 3 culori ce nu se combină. Prin ogradă, aleargă două găini cu gâtul gol și se ascund sub căruța cu roți de BMW și număr de înmatriculare de Lituania. Pe prispa casei se ivește un tip, iar la apariția sa se oprește cadrul și în partea de jos apare scris, cu font pizdos, Pavel Otgon, apoi cadrul continuă și tipul  începe să se scarpine la testicule și să privească la soare. Peste câteva secunde strigă „Ai, blea mă dor ochii!” și îi curge câteva lacrimi. De peste gard, se ivește vecinul. Iar se oprește cadrul și desubt scrie  Reclama Ta Aici. Cadrul continuă și vecinul îi strigă „Wăy Paul, cartea mea de fizică cuantică e la tine? Că deamu m-am zaibit s-o caut.” Pavel intră în casă. Peste câteva minute iese iar pe prispă, cu un vodeanoi în mână și-i zice vecinului „Nu știu, Reclama Ta Aici, n-am văzut-o. Hai, vino aici.” Reclama Ta Aici sare gardul, rupându-și  pantalonul de pe cracul stâng, și fuga pe prispa lui Pavel. Băieții trag câte două fumuri, își aprind câte o țigară și stau tolăniți pe patul sovietic (din setcă) de pe prispă, cu privirea spre drum. O altă privire vine din drum și e a șoferului de rutieră, care se află la volanul rutierei, care se află în mișcare. Privirea lui înaintează prin geamul rutierei, printre gratiile porții, și se întâlnește cu privirile lui Pavel și Reclamei Tale Aici. În rezultatul impactului dintre priviri, pe cer brusc apar nori și începe să plouă. Se face glod, în drum. Ruriera se îngloadă și se pune pe burtă. Șoferul pune, repejor, bolvanca pe care scrie  cântece de petrecere și veselie în magnetofon și mișcă încordat roticica Volume. Pavel și Reclama Ta Aici ies în drum și se salută cu șoferul. Mai exact, se îmbrățișează cu el pentru că șoferul poartă tricou pe care scrie FREE HUGS. Urmează discuție între ei:
Pavel: Probleme?
Șoferul: Cam glod aici la voi.
Reclama Ta Aici: Da cui amu ii ghine?
Șoferul dă din cap că da, apoi scoate un șpriț pe care scrie metilmorfină și și-l bagă în vână.
Șoferul: Așadar, cetățeni, drumul să mi-l continui voiesc. Dar mai întâi, must get out of glod, avem un accident la care trebuie să ajungem.
Undeva din urma rutierei se aude motor de tractor. Ciuvacii se uită și chiar văd un tractor. Tractoristul vede rutiera înglodată și apasă pe tormoz, coboară din tractor cu o sticlă în mână, trage trei gâturi din sticlă și cade mort cu ebala în glod. Șoferul, uitându-se în oglinda retrovizoare, vede ce face tractoristul și începe să plângă. În acest moment, de pe scaunele din spatele rutierei se ridică Igor Cuciuc, Veaceslav Busuioc și Valeriu Cornea.
Igor Cuciuc: Probleme?
Șoferul: Du-te, băi, în pulă!
Veaceslav Busuioc: Da nahuia tu așa? Noi vrem să te ajutăm.
Valeriu Cornea:  Eu am interpretat o piesă despre șoferi, eu știu ce-nseamnă să fii șofer.
Apare Vanea de la Briceni și zice: Dap’ cum s’ trec dacă mă vedeți aici?
Huiak, apare cadrul negru. Apoi apare tractorul în imagine, cum stă în fața rutierei și un tros legat, cu un capăt, de spatele tractorului și cu alt capăt de botul rutierei. Toate personajele menționate până acum stau lângă tractor, în stare de ebrietate avansată. Valeriu Cornea, clătinându-se, urcă la volanul tractorului. El este urmat de șoferul rutierei, Veaceslav Busuioc, Igor Cuciuc, Pavel Otgon, Reclama Ta Aici și Vanea de la Briceni. Toți șapte stau, încâlciți, în cabina tractorului. Valeriu Cornea apasă pe gaz și ridică piciorul stâng de pe ambreaj (sțeplenie). Tractorul pornește, încet, din loc. Rutiera este trasă de tractor, la volanul acesteia neaflându-se nimeni. Pe geamurile rutierei se văd fețele înspăimântate ale pasagerilor. Cadrul se mută în cabina tractorului. Pavel Otgon borăște pe cămașa lui Igor Cuciuc. Veaceslav Busuioc vede asta și borăște și el. Rutiera patinează pe glod, agale, în urma tractorului.
La margine de sat, domnul polițist de sector ridică bucuros bastonul alb-negru. Se apropie de tractor și se uită uimit în cabină.
Polițistul: Eu nu înțeleg. Asta cum?
Valeriu Cornea, de la volan: Probleme?
Polițistul: Nu, bleadi, tăt zaiebisi, puteți merge mai departe. Ș normal că probleme, ian nahui tăț jos din tractor!
Băieții coboară toți din cabina tractorului și se aliniază în fața mentului.
Polițistul: Am văzut multe în viață, da 7 în cabină la tractor, și încă trăgând o rutieră fără șofer din spate, prima dată văd.
Șoferul rutierei: Poate ne înțelegem?
Polițistul: Mită oricum trebuie să-mi dați, asta-i clar. Dar pe lângă asta vreau să urcați înapoi în cabină, toți, așa cum erați și să porniți din loc, ridicând tractorul în 2 roți. Eu, dintr-o parte, voi filma și voi posta filmulețul pe youtube și facebook, iar prietenii mei vor aprecia asta și eu voi fi cool.
Băieții încep, unul câte unul, să urce în cabina tractorului. Au urcat toți, în afară de Vanea de la Briceni. El încerca să pătrundă în interiorul cabinei, dar nu reușea.
Valeriu Cornea, către Vanea: Da tu nici nu erai cu noi.
Vanea de la Briceni: Dap’ cum s’ nu fiu? Cine crezi că împărțea cărțile?
Polițistul se uită holbat la Vanea. În acest timp începe să sune alarma unui ceas, sunetul acesteia crescând, treptat, în intensitate. Apare o imagine cu un ceas cu alarmă ce stă pe noptieră și sună. O mână se întinde spre el și-l oprește. Apoi imaginea se mută și apare și un pat în cadru. În pat stă Valeriu Lazăr și zice: Bleadi, iarăși acel vis.
Sfârșit.