..Promit, dar ce promit?.. să mă sting şi să înghit sau să mă schimb şi să… să ce?.. ar trebui să promit pentru sine, dar tot odată pentru tine… indiferent de cît de mare e zidul, cît de lung e dealul, cît de înalt e muntele, promit că am să ajung…
..Am mai promis şi înainte şi îndeplinesc întocmai.. deaceea dacă zic că promit să îţi dăruiesc antonimul dezamăgirii în mine, aşa va fi.. dacă am zis la direct ce simt, deci nu am pe nimeni după uşă ca să-mi oprească sau îndrume gîndul.. l-am zis eu, adevăratul eu, fără a mă gîndi la consecinţe, deci neplanificat, nerulat prin imaginaţie, nepregătit de răspuns, zic direct ce simt, cum simt şi promit.. şi o fac.. şi accept…
..ar trebui să-mi promit să mă schimb, anume radical.. ca aşa tot eu pătimesc, pentru că pot să menţin sinceritatea în timp ce alţii se folosesc de ea…
