Hai să nu ne mai impacientăm. Şi ce dacă în calendar citim astăzi o succesiune de trei doisprezeciuri? Data de 12.12.2012 este doar ciudată, neobişnuită şi… atât. Asta nu înseamnă că vine sfârşitul lumii. Lasaţi-o mai uşor cu panica. Până şi mayaşii au prezis un sfârşit cu 9 zile mai tarziu, pe 21.12.2012. Şi acolo e o succesiune ciudată de cifre, numai că nu se ştie exact despre ce sfârşit au profeţit triburile din America. Sfârşitul lumii? Sfârşitul anului? Sfârşitul unei torţe arse pâna la mâner? Mda, mare este grădina ta, Doamne, iar mulţi îi sar gardul şi, speriaţi de apocalipse, se pun pe cumpărat tot felul de chestii pentru supravieţuire. Alţii, prin SUA, îşi făcură chiar buncăre speciale. Ei bine, sper să nu vă şochez, dragi cititori, dar eu cred în sfârşitul lumii!

-

După mine, sfârşitul lumii nu arată ca în celebrul film “2012″. Pentru mine, sfârşitul lumii nu înseamnă distrugerea fizică a pământului prin incendii, inundaţii sau cutremure devastatoare. Degradarea omului, a umanului din societate, uite ăsta este sfârşitul lumii. O astfel de apocalipsa a început deja în Moldovioara mea dragă.

-

Un exemplu. Moldova, un sat din nordul ţărişoarei. Localnicii sunt în plina desfăşurare a unei mari sărbători: hramul bisericii. Pentru străini este greu de înţeles, dar ziua sărbătoririi hramului bisericii dintr-o localitate din Moldovioara rivalizează cu Crăciunul, Anul Nou sau Paştele. Deci, într-o astfel de zi, un tip s-a certat cu nevastă-sa cu care era în divorţ. S-a dus apoi spre primul copac, la o margine de drum, a agăţat o funie de o creangă şi şi-a luat viaţa. Zeci, poate chiar sute de consăteni au trecut pe lângă spânzurat. Nici unul nu a pus mâna pe telefon să sune la poliţie, ambulanţă. Doar glumeau pe seama întâmplării. Se spuneau chestii groteşti, de genul, “s-a răcit spânzuratul”. Noroc că au trecut nişte tineri mai normali la cap pe acolo, care s-au oripilat şi au chemat poliţia. Când oamenii legii i-au întrebat pe localnici de ce au trecut nepăsători, li s-a răspuns că nu este treaba lor să cheme poliţia pentru unul care s-a spânzurat. Aşadar, sfârşitul lumii pe care o ştim vine odată cu nepăsarea care ne înconjoară. Moldovioara mea este de mai bine de 20 de ani în agonia apocalipsei şi o vină mare o poartă nepăsarea.

-

În alt sat, satul meu de baştină, cei care nu au bani, dar nici chef de muncă, au început să mănânce… căţei. Îi vânează prin curţile oamenilor pe cei mai dolofani şi îi fac barbecue. Oare nu e sfârşitul lumii celei pe care o ştim în condiţiile în care oameni îşi papă animalele de companie? Pentru mine este.

-

Să lăsăm satele. Să privim spre centrul ţărişoarei, unde se află cei care conduc Moldovioara. Cât de corupţi sunt aceşti oameni? Tare corupţi, îmi zicea cineva care încearcă să obţină o licenţă de transport de un an şi nu poate. Cum birocraţia îşi dă mâna cu corupţia, nu reuşeşte să facă nimic fără să “ungă”. O ţară coruptă este o ţară moarta sau cu un picior în mormânt. Aşadar, ce apocalipsă mai aşteptaţi, dragi moldoveni? Când voi o trăiţi de mulţi ani. Atunci când spitalele vă omoară, şcolile vă tâmpesc, conducătorii vă fură, iar voi sunteţi nepăsători, apocalipsa a început, iubiţi moldoveni.