Vecinătatea dintre cântec şi ţipăt. Totul a început atunci când doi oameni au ţipat şi, întâmplător, ţipetele lor s-au întâlnit într-o armonie. Aerul împins cu presiune înspre corzile vocale a produs atunci un sunet care, a fost nu doar util, achitându-se natural de funcţia sa primordială (armă, avertizare, comunicare), dar se şi auzise în mod armonios.
Primul mare hit a fost la origine vibraţia sonoră a unui anume orgasm feminin. Primul ţipăt ce nu a mai fost provocat de surpriza aşteptată a brutalităţii şi a durerii, ci de surpriza extazului. Orgasmul originar - fondatorul muzicii.
Percep orice şoaptă a Altuia, a străinului, ca pe un strigăt. Un urlet, un lătrat. Nu mai înţeleg codul vorbirii omeneşti. Convenţiile limbii, gramaticile & topicile pedante m-au pierdut undeva, la o cotitură. Captez direct, în schimb, cu toţi receptorii mei în alertă, dezbrăcate de cuvinte: ostilitate, necaz, satisfacţie, antipatie, indiferenţă.
Simţind cum cuvintele nu mă mai pot înşela, amăgi, păcăli în privinţa oamenilor, retrăgându-se de peste afectele lor, de peste gestica lor socială ca gingiile de pe dinţi, îmi vine să mă pitesc două mii de ani în tufişuri.